Alergasem atat de mult incat nici nu imi vine sa cred.Dupa doua ore de cautari,Volturii au renuntat,stiind ca niciodata nu ma vor prinde.Asta a fost un lucru bun pentru ca i-au scutit de un traseu pana in Asia.Exact,cum ati auzit(citit),Asia.Mai exact o tara din Asia,Japonia.Limba nu va fii o problema pentru ca stiu deja toate limbile existente.Prima data am vrut sa ma duc in Romania,insa m-am razgandit.In Romania chiar si iarna era soare,asa ca nu ar fii un loc potrivit pentru mine,mai exact pentru un vampir.Asa ca am ales sa ma duc in Japonia.
Nu stiu de ce, de fiecare data gasesc bani pentru orice,intr-un buzunar.Am mers cu avionul pana in Europa,apoi am luat inca un avion pana in Rusia,si inca unul pana am ajuns in Japonia.
M-am cazat la un hotel din Tokio,pentru ca mutarea a fost neasteptata.Nu ma asteptam ca Edward sa imi faca asa ceva,insa toate se rezuma la naivitatea mea.La fel ca si umanii,naivitatea mea e foarte ridicata.Am jurat,data trecuta,sa nu ma mai las inselata de oricine,insa eu tot la fel am ramas.La fel de proasta.Toata noaptea am desenat,nestiind ce altfel sa fac.Il desenam pe Edward,pe Culleni.Vroiam sa fiu din nou cu ei,insa asa ceva nu se putea pentru ca el nu ma mai iubeste.Sunt sigura de asta.
Dimineata m-am ,,trezit" devreme pentru ca deja trebuia sa imi caut o casa,ceva.Nu mai puteam sa stau la un hotel si sa risc sa fiu vazuta intr-o ipostaza vampireasca.
La receptie era Sayu(asa scria pe ecuson),o angajata a hotelului.
-Ohayo!(Buna dimineata!)imi spuse Sayu politicoasa cand am trecut pe langa receptie.
-Ohayo!am spus si am iesit din hotel.
Am mers pe jos pentru ca nu aveam chef sa merg cu taxiul.Nu prea gasisem o casa care sa se potriveasca gusturilor mele,insa am trecut pe la liceu si m-am inscris.Peste doua zile trebuia sa ma duc la scoala.Cea mai rea parte la japonezi e ca sunt asa de politicosi.,,Ohayo!" in sus, ,,Ohayo!" in jos...etc.Nu te lasau deloc sa fii in lumea ta,pentru ca daca te saluta cineva trebuia neaparat sa le raspunzi si daca nu faceai asta,erai considerat nepoliticos.
Seara,dupa multe cautari am venit la hotel,chiar daca nu ma simteam obosita.Din nou,Sayu m-a salutat,i-am raspuns,si am urcat pana in camera mea.Exact cum am lasat-o.Ei bine,intr-un oras ca Tokio,unde culturile sunt pastrate si in ziua de azi,nu te asteptai sa iti fure cineva ceva din camera de hotel.Am mai fost acum cativa ani in Japonia,insa am fost in Osaka.Asta e prima mea vizita de lunga durata aici.
Dimineata am coborat din nou,cu acelas motiv ca ieri.Ma asteptam sa o vad pe Sayu la receptie,zambind ca intotdeauna.Era acolo,insa acompaniata de un tanar,frumos,ce-i drept,insa nu ma tenta...deloc.
-Ohayo!am spus chiar cand Sayu a deschis gura sa ma salute.
Se uita la mine uimita,insa apoi a afisat un zambet micut.
-Ohayo!mi-a spus ea in acelas timp cu baiatul de langa ea.
-Eu sunt Light...Yagami Light.Sunt fratele lui Sayu...
-Bella Swan! m-am prezentat.Incantata!
Era un baiat cu putin mai inalt ca mine,avea parut saten,ochii specifici japonezilor si caprui.Ma sorbea din priviri,insa avea macar bunul simt sa stea deoparte.Am iesit din hotel si din nou am inceput cautarile.De data asta am gasit o casa pe gustul meu.Era maricica,insa nu ma deranja prea tare.Stiu ca nu poti gasi o casa pentru o persoana.Ironic,nu?Adica, o singura persoana locuieste intr-un apartament,nu intr-o casa.Insa...nu pot sta intr-un apartament,nici la hotel.Ma simteam mult mai in largul meu in propia mea casa.Acum ca veni vorba de case,mi-am adus aminte de casa din Forks...eh,oricum poate ca peste cateva secole o sa ma mai duc pe acolo.Bineinteles,sper sa nimeresc cand ei nu sunt in oras.Nu de alta,dar mai mult as suferi daca l-as vedea cu altcineva.M-am hotarat sa imi cumpar si o masina,din moment ce pe cealalta am lasat-o in Forks.
Mi-am luat un Viper rosu,destul de dragut,insa imi placea mai mult cea din Forks.In drumul spre hotel,mi-am luat si o alta cartela.Deja aveam o multime de apeluri de la Cullen-i.Mda...toti Cullen-ii,inclusiv Edward.Aveam si mesaje la greu,insa nu le-am bagat in seama.Probabil vroia sa imi spuna sa ma predau Volturilor.Mai mult ca sigur.
Am stabilit sa ma mut azi in noua casa.Pacat,nu il voi mai vedeam pe Light.Am chicotit la acest gand.Era o casa deja mobiliata,ceea ce o facea si mai buna.
Din nou,noaptea am desenat.Nu gaseam o alta alinare mai buna pentru durerea din sufletul meu.Era...sfasietoare.Cu siguranta niciun om nu ar fi supravietuit dacar ar fii avut durerea mea.
M-am uitat la ceas si am observat ca era 7:30.orele incepeau la ora 8.Aveam timp oricum.M-am imbracat cu niste haine pe care le cumparasem in treacat.O pereche de jeansi albi,un tricou de o culoare de roz mai inchis, si niste tenesi roz cu alb,unde predomina rozul.Imi placea combinatia,insa culorilea astea atat de vesele nu se puteau suprapune cu starea mea de spirit.Mi-am mai luat si o jacheta alba,cheile si micutul ghiozdan cu niste caiete goale si am plecat spre masina.Roz cu rosu?Era amuzant.Cum reuseam sa fiu inconjurata de cele mai calde culori,avand in vedere sferinta mea?Probabil vechile gusturi nu vroiau sa ma paraseasca.
Cand am ajuns la scoala,curtea liceului era plin.Toti s-au oprit sa se uite la noua masina aparuta in parcare.Din nou,aceleasi priviri usturatoare.
M-am dat jos din masina si am putut vedea ochii majoritatii barbatesti intorcandu-se catre mine.
Am reusit cu greu sa trec pe langa ei.Pur si simplu,era aproape inutil sa incerc sa merg cu privirea inainte.Vroiam atat de mult sa le arunc o privire rautacioasa care le spunea ceva de genul:,,Te mai holbezi mult?".Cu siguranta daca as fii facut asta,as fi facut impresi proasta inca din prima zi,ceea ce nu imi doream.
Am fost la secretariat,unde am luat orarul meu.Matematica,Engleza,Fizica,Japoneza,Istoria artei si Sport.Sport lunea?Aiurea! am intrat in clasa de matematica si am fost impresionata sa vad ca incaperea era plina.Cum au intrat atat de rapid in clasa?Japonezi ciudati!M-am asezat in penultima banca dupa randul de la usa,acolo nefiind nimeni.
-Ohayo!mi-a spus o voce...hmm...cunoscuta?
M-am intors spre cel care ma salutase si l-am recunoscut imediat.Era Light.Hmmm...deci era de aceiasi varsta cu mine?N-as crede ca e ceva tocmai placut.Poate mai degraba enervant.
-Ohayo,Light!l-am salutat politicoasa.
-Si deci,esti in clasa cu noi?m-a intrebat,apoi am putut vedea inca doi baieti in spatele lui care ma sorbeau,de asemenea,din priviri.
M-am incruntat la ei,dar nu am facut nicun gest necugetat.
-Mda...asa se pare.am raspuns indiferenta.
Light s-a asezat pe scaunul de langa mine,lasandu-i pe prietenii lui sa stea langa el,in picioare.Parca Japonia era o tara cu culturi...Cum se poate aseza langa mine fara sa ma intrebe daca ma deranjeaza?
-Deci, de unde vii?m-a intreba privindu-ma printre gene.
Patetic.
-America!am raspuns sincer.
Sunt sigura ca a observat ca nu sunt din Japonia.Ochii mei ma dat de gol,nu ca mi-ar pasa.
-Unde mai exact?
Wow!Avea sa o tina asta toata ziua?Sper ca nu,pentru ca am nevoie de LINISTE.
-Forks,Washington!
-Hmmm...nu am auzit niciodata de Forks.
Stupida lui incercare de a face conversatie ma lasa rece.Daca la hotel mi s-a parut ca e dragut,si politicos,acum nu mai sunt de aceeasi parere.
Inainte sa pot raspunde am vazut cum toate fetele s-au strans in fata clasei, tabarand pe un baiat.Nu i-am vazut fata din cauza multimii de fete.
-Oh,perfect!l-am auzit pe Light suierand.Iar a venit Miller!
Miller!Miller!Nu nu poate fii el!Nu!!De ce aici?De ce trebuia sa vina cand sunt sfasiata de durere?De ce?L-am pierdut cu ani in urma.M-a parasit.Nu mai poti simti aceste lucruri pentru el!Nu merita!
Dar,poate ca nu e el.Poate ca e doar o coincidenta de nume.
Un lucru pe care nu il observasem mai devreme era mirosul acela de vampir.Se afla in aceasi incapere.
Usa sa deschis facandu-si apariata un barbat de varsta mijlocie si ochii specifici japonezilor.Era un barbat cam cat mine de inalt.
-Konnichiwa! a spus dupa ce a inchis usa.(Buna ziua!)
-Konnichiwa!au spus toti colegi,inclusiv eu.
Toate fetele s-au reintors in banca, si mi-am mutat privirea incercand sa il gasesc pe asa zisul Miller.Nu l-am vazut in fata clasei,asa ca nu am mai continuat sa il caut cu privierea.Probabil era in banca lui,asa ca ,cu siguranta il voi vedea in timpul orei.Profesorul anunta clasa de noua eleva venita tocmai din indepartata America,adica eu.Ma multumesc cu faptul ca nu m-a scos in fata clasei sa ma prezint.
-Ne bucuram mult ca avem doi elevi din America!continua profesorul.
-Doi? am intrebat suspicioasa.
Profesorul se uita incurcat la mine , insa imi explica.
-Dumneavoastra,domnisoara Swan si domnul Anthony Miller!mi-a spus aratand spre un baiat din banca paralela cu mine.M-am uitat automat la el,nevenindu-mi sa cred ce tocmai auzisem.
Era el,Anthony!Am inghitit in sec la vampirul care se uita la mine total lipsit de emotii.Fata lui era rigida cu obisnuitele cearcane la ochi.Era...era EL!
Toata ora am stat cu privirea la Anthony,iar profesorul ma avertizat de cateva ori.Eu,insa,nu i-am luat seama.Putea sa trancaneasca cat vroia,dar pe mine nu ma putea stapani.
Cand s-a sunat de iesire am iesit afara rapid,inaintea profesorului si a oricarui elev.Am mers in curtea scolii si am putut vedea o mica padure langa scoala.Numai bun!
Am inceput sa alerg cu o viteza vampireasca.Vantul imi lovea fata datorita vitezei mele.O amintire imi invada mintea care m-a facut sa scap un suspin.
~~~:X:X:X~~~
-Ma iubesti?l-am intrebat sarutandul.
El sta putin pe ganduri apoi imi sopteste la ureche:
-Nu!m-am prefacut ranita,scotand de la el un zambet.Te ador!Reprezinti toata eternitatea mea.
M-a sarutat din nou,de data asta mai adanc.In adevaratul sens al cuvintelor "French kiss".Un singur dans al limbilor noastre.Propiul nostru dans care ne apartinea.I-am sarit in brate lungind sarutul.Cel mai bun lucru la vampir era ca nu avem nevoie de aer.El a rupt sarutul,apoi afisa un zambet atat de dragut.M-a ridicat cu imensa putere a lui de vampir si ma pus peste umarul sau.
-Ce faci?l-am intrebat chicotind.
-Te scot la o intalnire in stil vampiresc,mi-a spus chicotind.
A inceput sa alerge cu mine pe umarul lui.Nu era viteza mea, insa alerga destul de repede.Niciun vampir pe care l-am intalnit pana acum nu a putut sa imi intreaca viteza.
Am oftat adanc,afisand un zambet.
-Hei,nu e corect!Nu trebuie sa te iei de viteza mea , mi-a spus in joaca.Nu toti sunt asa de rapizi ca tine.
Bineinteles ca el mi-a auzit oftatul, si ca de obicei a inteles tot ce gandeam.Poate nu era un cititor de ganduri,insa ma cunostea atat de bine incat putea sa stie ce gandesc doar dupa fata,sau sunetele care in ultima vreme au devenit dese.
-Dar nu ma luam de tine!am chicotit.Doar imi aminteam aminte de viteza mea fenomenala.
-Si viteza ta nu o compari cu a mea? de data asta a fost randul lui sa chicoteasca.
-Nu mai conteaza!am spus incercand sa o lasam balta.
Ne-am oprit langa un copac batran.M-a dat jos dupa umarul lui si ma asezat usor langa trunchiul copacului.Bineinteles cu nu era nevoie de atata ferimitate,insa era grijuliu,chiar daca stia ca nu ma pot rani atat de usor.
S-a apropiat de mine si a inceput sa ma sarute pasional.Era asa de bine.Nu credeam ca exista ceva mai frumos ca Anthony.Miscarile deveneau mai lente ,atat de pasionale.
I-am dat camasa jos admirandui pieptul bine lucrat si atat de frmos.Ma fermeca atat de mult.
~~~:X:X:X~~~
Observasem ca ma asezasem langa un copac,exact ca cel din amintirea mea.Am scos un oftat adanc,stiind ca nu va mai fii niciodata la fel ca inainte.
-A trecut atat de mult timp de atunci , am soptit.
-Intradevar!
Am inghetat la auzul celeilalte voci.M-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni.Ah,stiam asta atat de bine.Asa facea mereu.Era de cealalta parte a copacului.
-De ce , am spus , de ce tocmai aici? l-am intrebat sfasiata de amintiri.
Am auzit un oftat de cealalta parte a copacului , lucru care il spunea ca isi aduce amine de ceva.Calatoreste in amintiri.
Trecusera aproximativ cinci minute si nu imi raspunse.Era ciudat pentru ca el era un tip caruia nu ii place sa astepte.D'apoi sa fie asteptat.Din timpul petrecut cu el,stiam ca era..nelinistit.
-Pentru ca ti-a placut intotdeauna cultura japoneza.a soptit.
Ah,aceste amintiri...
~~~:X:X:X~~~
-Si deci... , a inceput el . Daca ar fi sa te refugiezi intr-o tara...care ar fii aceia?
Stateam imbratisati in camera mea din casa din Romania.Era atat de bine,chiar...cald.Ciudat mod de a-ti exprima un sentiment cand nu poti simti caldura.
-Cu siguranta ar fii Japonia.am raspuns dand din cap. Imi place cultura lor,sunt atat de ..politicosi.Poate contagios de politicosi.Am fost de cateva ori acolo,insa a fost vorba de plimbari de placere.
Am zambit cand mi-am amintit ultima mea excursie pana in Osaka.Gestul meu a fost imitat si de cea mai perfecta persoana din intreaga lume,adica Anthony.
-Ce ai zice daca am face o vizita Japoniei.a sugerat.
M-am uitat uimita la el.Cum? O vizita pana in Japonia?Ah,as vrea eu.
-Poate ca ai uitat,insa acum la ei este sezonul cald.Nu ar fii prea responsabil sa ne plimbam prin strazile din Tokio in plina zi.
A ras de afirmatia mea,lucru care ma facea sa ma simt un pic mai bine ca nu o sa vad in curand Japonia.
-Bine,bine.Poate nu acum,insa fii sigura.Intr-o buna zi vom vizita Japonia,ca un cuplu,ce suntem.
S-a aplecat sa ma sarute si eu am asteptat.Cand am simtit buzele lui reci peste ale mele, milioane de fiori mi-au strabatut corpul.
~~~:X:X:X~~~
Ramasesem nemiscati amandoi.Probabil si el se gandea la acelas lucru ca si mine.Imi aminteam de saruturile lui atat de perfecte,atat de...senzuale.Trebuie sa recunosc ca imi era dor de ele ,insa imi era si mai dor de cele ale lui Edward.Ei bine,asta-mie viata.Mai degraba spus,eternitatea.Am jurat de atatea ori ca o sa ma schimb si niciodata nu am facut niciun pas macar spre schimbare.Eram aceiasi.Intotdeauna aceiasi.
-Te-am asteptat sa vii aici 20 de ani,insa nu ai aparut , a soptit ganditor.
Am analizat spusele lui atat de bine incat mi-era frica sa recunosc.Mai bine veneam aici, in loc sa ma duc in Forks.Macar as fii fost ranita o data,nu de 2 ori.
-Am fost in Alaska...am inceput.
Lasasem propozitia in aer pentru ca nu mai stiam cum sa o continui.Daca mai am macar o sansa sa fiu cu el,nu ar fii trebuit sa ii spun de Forks,de Culleni,de Edward.Il stiam atat de bine si puteam vedea cuta ce ii aparea pe frunte cand ii spuneam.Nu credea ca l-am inselat,nu ar fii in stare de asa ceva.Pur si simplu l-as face sa sufere.Si pentru ca el e tipul care respecta femeile orice ar fii, ar pastra suferinta doar pentru el.
-Mi-a fost dor de tine...a soptit.
Cuvintele lui mi-au facut inima sa bata din nou,desi era doar o inchipuire de a mea.Inima mea nu va mai bate orice ar fii.
-Si mie.am spus.
In urmatoarea secunda era langa mine,privindu-ma dulce.S-a apropiat usor de mine,astfel in cat buzele noastre erau la cel mult 3 centimetri distanta.Nu am mai putut rezista tentatiei si mi-am zdrobit buzele peste ale lui.Erau la fel cum mi le aminteam: reci si pline de iubire.Trebuie sa recunosc ca imi era dor de ele,insa niciodata sezatia buzelor lui Edward nu se va sterge de pe buzele mele.Numai eu le simteam acolo.
Mi-am pus bratele in jurul gatului lui,tragandu-l mai aproape,iar degetele mele s-au infipt in parul lui atat de matasos.Bratele lui mi-au inconjurat talia,tragandu-ma si el mai aproape.Era la fel ca ...acum 20 de ani.Nimic schimbat,doar simpla amintire a tradarii lui.
Postări
