Capitolul 10:Inapoi in infern

-De ce nu mi-ai spus adevarul? intreba cu durere in glas. Minciuna nu poate niciodata sa ascunda adevarul pana la sfarsit.
-Asa este, draga mea. Edward are perfecta dreptate. Credeai ca te poti refugia printre ei, intorcandu-i apoi impotriva noastra, a celor ce aplicam legea? intreba Aro acuzator.
-Ma acuzi pe mine ca mint? Pe mine?! Tu esti cel care minte! Tu si numai tu! Mereu ai fost un sarpe nenorocit avid de putere si de asta vrei sa ma indepartezi de Culleni! Ti-e frica sa nu ne intoarcem impotriva mincinosilor ca tine! puteam sa jur ca iar mi s-a schimbat culoarea ochilor pentru ca doar Alec ma impiedica sa nu sar pe ei si sa ii sfasii in bucati.
Daca ar fi fost doar Jane, nu mi-ar fi fost frica. Mai bine sa simt durerea dar sa fiu constienta decat sa nu simt si sa nu pot sa fac nimic.
-Bella, noi am terminat aici. Mai bine te-ai preda Volturilor. nimeni nu vrea o scena. am auzit vocea lui Edward printre valurile de furie ca si cum ar fi venit de deasupra apei, iar eu as fi fost cufundata in mare.
Desi nu imi mai batea inima de aproape 100 de ani, am simtit cum se rupe in bucati si am cazut la pamant rapusa de durere pentru a doua oara in existenta mea. Oare cand avea sa se termine acest iad? Si pentru o clipa mi-a trecut prin gand ca poate as putea muri daca ii provoc pe Volturi aici si acum. Dar am respins gandul. Ochii mei s-au intalnit cu ai lui Jane si mi-am dat seama ca isi folosea darul pe mine. Degeaba. Tot ce simteam era cutitul cu doua lame care mi se rasucea in inima. Asta nu era puterea lui Jane. Am simtit din plin chinurile ei si nu erau nici macar jumatate din ce simteam acum.
-Luati-o! ordimul lui Aro ma trezi din visare.
Am oprit timpul din instinct si am inceput sa alerg cat puteam de tare. Mai tare decat imi aminteam ca am alergat vreodata. Fugeam de tot ce lasam in urma. Amintiri, sentimente, durere, prieteni si dusmani. Intr-un cuvant, fugeam de trecut.
In timp ce picioarele mele abia atingeau pamantul, ma intrebam cum de am fost atat de proasta incat sa repet aceeasi greseala de doua ori. Cum de am putut, chiar si pentru o clipa, sa ma las condusa de sentimente? Pentru mine dragostea adevarata nu a existat niciodata, si nici nu cred ca va exista. De fiecare data fericirea imi era patata de o urma de regret. In fiecare zambet pe care il afisam se vedea o lacrima. De fiecare data cand radeam se auzea un strop de agonie. Viata e dura. Chiar nedreapta, recunosc. Are suisuri si coborasuri. Are creste inalte si abisuri fara sfarsit. Odata ce ai cazut e greu sa te mai ridici. Dar de ce as face-o? De ce m-as mai ridica? De ce sa mai lupt? Pentru cine sa mai traiesc? Ce scop mai am pe lumea asta? Niciunul,recunosc.

EPDV

-Luati-o!ordinul lui Aro se auzea in toata poiana.
Timpul s-a oprit,lucru care m-a facut sa vad adevarata situatie.Bella incepuse sa o ia la fuga,cu o viteza mare chiar si pentru vampiri.E rapida,recunosc.O secunda mai tarziu mi-au adus aminte de cuvintele pe care i le-am spus acum cateva minute.Cum puteam sa ii fac asta?Nici macar nu credeam in acuzatiile Volturilor,atunci de ce i-am spus toate acele lucruri?Ma simteam mizerabil,probabil eram.Ma simteam ca un tradator,probabil eram si asta.Am inceput si eu sa fug,dupa ea.Vroiam sa o aduc inapoi.Sa imi retrag cuvintele.Mergeam cu o viteza foarte mare,dar tot nu puteam da de ea.Viteza ei o intrecea chiar si pe a mea.
Apoi,vantul a inceput sa bata din nou,semn ca Bella ,,daduse drumul" timpului..Deci,Volturii trebuie sa ne urmareasca.Eu trebuia sa o ajung pe Bella inainte de a ne da de urma Volturii.Totusi,daca eu nu pot sa o prind din urma,niciun Voltur nu o va face.
Viteza mea ajunse mai mare ca vieza unei masini,si totusi nu am putut sa o prind din urma.Oare ma va putea ierta vreodata?Nu exista sanse prea mari,insa eu o sa o astept mereu.Neconditionat.
Ajunsesem in Port Angeles si tot nu o prinsesem din urma.Avea urma de indoiala ca nu o voi mai prinde vreodata.In acelas timp in care eu fac un pas,ea face doi.
Am cazut la pamant.Nu din cauza ca eram obosit,nu...din cauza mea.Pentru ca am distrus cea mai mare iubire din lume.Probabil acum ma uraste,are si de ce.Insa...as fii mult mai fericit daca ar stii macar cat de mult o iubesc.Deja incepea sa imi fie dor de ea.Intotdeauna cuvintele ei dulci erau ca o alinare pentru sufletul meu,acum mort.Era inutil.Nu o voi mai putea prinde niciodata.Si mai rau.Ea va crede ca niciodata nu am iubito,iar acest lucru era ca un infern pentru mine.Nu voi mai putea trai ,,normal" stiind ca ea are o parere proasta despre mine.
-Isabella Swan!am strigat cat am putut de tare.
Nu ma indoiam ca a auzit,totusi nu era suficient pentru a o putea aduce inapoi.
-Edward!am simtit vocea mica a lui Alice.
A venit in spatele meu si ma strans in brate.
-Imi pare atat de rau...Chelsea a...
-Chelsea?am intrerupto.
Pff...nu pot sa cred ca nu mi-ai dat seama mai devreme.As putea spune ca e o crima sa fi asa de idiot.Cum am putut sa nu ma gandesc la Chelsea.Ea ma facut,prin darul ei, sa ma indoiesc de Bella.Numai ea e de vina.
Am vrut sa plec pentru a ii da Chelseei ce merita,insa Alice m-a prins cu mana ei micuta.
-Ce ai de gand sa faci?m-a intrebat nelinistita.
-Sa ii dau Chelseei ce merita,nimic mai mult.am spus incercand din nou sa pleca,dar aceeasi mana micuta m-a oprit.
-Nu gandesti cum trebuie,Edward!mi-a zis pe un ton ferm.Chelsea doar a respectat ordinele pe care Aro i le-a dat.Si daca te iei de vreun Voltur vei muri asa ca nu o mai poti aduce pe Bella inapoi.
Acum ca priveam lucrurile din aceiasi perspectiva,am inteles.Aveam o ultima sansa sa o aduc pe Bella inapoi,iar aceea nu era moartea vreunui Voltur.
Am inceput,impreuna cu Alice,sa alerg spre casa.Dupa ce Volturii se vor convinge ca nu o vor mai putea gasi pe Bella niciodata,se vor intoarce la castel,asa ca nu ma pot ingrijora pentru Bella.Demetri nu o va putea gasi niciodata,nimeni nu o va putea gasi,doar eu.Iubirea ma va duce la ea.Sunt sigur de asta.
Cand am intrat in sufragerie,am vazut ca toti sunt acolo.Fiecare ma privea cu sentimente diferite.Carlisle si Esme ma privea cu dragoste,dar si cu o urma de regret.Regret ca Bella a plecat.Jasper si Emmett ma privea ca si cum as fi facut o prostie,dar fiind sigur ca totul se va rezolva.Cea mai rece privire pe care am primit-o a fost a lui Rosalie.Ma privea cu ura,stiam asta.Incepuse sa tina la Bella,chiar ca la o sora.Nu cred ca stie ca am fost controlat de Chelsea,insa meritam din plin privirea aia.As fii putut sa lupt,insa nu am facut-o.Eram atat de las.
-Fiule!mi-a spus Carlsile.Esti...
-Sunt bine! l-am intrerupt,plecand apoi in camera mea.
Vroiam sa fiu singur,asa era mai bine.Probabil daca m-as fi izolat,nu i-as mai fi facut sa sufere pe toti.Probabil as putea evita privirea plina de ura si acuzatoare a lui Rosalie.Sincer,are dreptate.Din vina mea,Bella a plecat.
Am simtit un miros puternic de varcolac de la parter.Ce naiba?Am coborat repde la parter si am observat ca erau 3 varcolaci.Black si inca doi.


JPDV

Imediat ce am vazut-o pe Bella fugind,si vreo 5 vampiri dupa ea,am stiu ca ,Cullen-ii sunt cei mai prosti vampiri de pe pamant(nu ca nu ar fi destui).Cum au putut sa se indoiasca de ea?Am hotarat ca ar fi bine sa ma duc sa le explic pentru ai face sa se simta si mai mizerabil pentru faptul ca s-a indoit de ea.L-am luat pe Paul si pe Jared cu mine.Nu imi era frica de
Culleni,dar daca nu i-as fi luat,ceilalti varcolaci ar fi fost ingrijorati pentru mine.
Cand am ajuns acolo,toti Cullenii erau adunati in sufragerie,mai putin Edward,care nu intarzia sa apara.
-Ce vrei,potaie?m-a intrebat blonda pe un ton plin de ura.
Asa imi place fetit-o.Am un motiv pentru a ma purta urat cu ea.
-Doar sa va explic cum sta treaba,blondo!Bella stia ca vor veni dupa ea.Mi-a spus ca au incercat de mai multe ori pentru a o face sa se alature lor,insa ea nu a vrut.Era foarte ingrijorata ca voi nu o veti crede, ca ii veti da dreptate Volturilor.Si asa s-a intamplat,strigoilor.Bella nu a fost niciodata mai...
Vroiam sa spun ,,mai ranita" dar idiotul de strigoi m-a intrerupt.
-Si tu de ce ai venit aici?m-a intrebat Edward.Pentru a ma acuza?Crezi ca as fii putut vreodata sa ma indoiesc de Bella?
Bla bla bla...Cred ca el nici macar nu si-a dat seama ca aia a facut.Ce strigoi idiot.
-Si crezi ca nu ai facut asta azi?l-am intrebat traios,pentru a pune sare pe rana.
S-a uitat lung la mine.In ochii lui se putea observa suferinta,multa suferinta.
-Bineinteles ca...a inceput.
-Edward a fost controlat de Chelsea,un vampit al Volturilor care te face sa crezi ceea ce vrea ea.mi-a explicat o vampirita mica de statura,bruneta.
Blonda si-a indreptat privirea spre Edward uimita.Bineinteles ca si eu aveam aceiasi privire idioata.
-Noi toti nu am crezut acuzatiile lui Aro...a continuat.Pentru ca nu a fost nevoie ca Chelsea sa ne controleze si pe noi.Bella avea nevoie doar de raspunsul lui Edward pentru a ramane sau nu,iar Aro a stiut asta foarte bine.
Eram uimit.Nu,mai mult decat uimit.Nu am stiu ca exista aceasta putere.Nu am stiut ca este predestianta nici macar vampirilor.E uimitor.Mi-am mutat privirea spre Jared si am observat ca se uita atent la Edward cu o privire uimita.Acelas lucru se intampla si la Paul.Parca ar fi intrat in transa.
-Si nu credeti ca ar fi momentul pentru a o cauta pe Bella pentru a ii explica si ei toate astea?
Intrebarea a venit mai mult involuntar.Stiu ca eu o iubesc pe Bella si nu as vrea sa mai fie cu Cullen,insa nu o puteam vede suferind.
-Nu va fi asa de usor.Nu stim unde este.Viteza ei e mai mare decat a oricarui vampir,asa ca lui Edward ia fost imposibil sa o urmareasca.Vom astepta sa isi revina.Avem toata eternitatea la dispozitie pentru a o gasi.mi-a explicat Carlisle.
-Pff...cum s-a ajuns la asta?am intrebat mai mult pentru mine,insa sunt sigur ca toti m-au auzit.
Apoi am plecat de acolo.Nu era bine pentru niste varcolaci sa stea prea mult in preajma vampirilor,mai ales cand nu ii sufera.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
hei...am terminat si eu in sfarsit capitolul 10:)
buna mea prietena,veny...m-a ajutat...ufff...slava Domnului:))
credeam ca nu mai termin:))
sper sa va placa:*