Capitolul 9:Lucrurile se complica

BDPV

Am urcat scarile si ne-am oprit in fata unei usi din capatul holului.Edward deschise usa inaintea mea,dar se da la o parte,lasandu-ma sa intru eu prima.Am pasit timid in camera si am fost pe loc impresionata de acest loc.Camerea aveau doua usi frantuzesti ce dadeau in balcon,multe rafturi in care erau asezate cd-uri.In mijlocul camerei era asezat un pat mare cu lenjerii albe.Era ciudat.Mie imi placea sa am pat in camera pentru a ma simti cat de cat om,dar el?De ce avea un pat daca nici macar nu dormea in el.M-am intors pentru a-l privi pe Edward si am ridicat o spranceana pentru a ma lamuri.

-Imi place…sa ma simt om.a spus oftand usor.

Era…era exact acelas motiv pentru care si eu am un pat in camera mea in care nu voi adormi niciodata.Uite un lucru pentru care ii invidiez pe oameni.

M-am indreptat catre raftul cu cd-uri si am vazut ca scria pe unul mare si clar ,,Debussy-Clair de lune”.Era un dintre melodiile mele preferate.Am luat cd-ul si l-am bagat in micuta combina care era asezata pe raftul de jos.Notele incepu’ sa rasune in toata camera dandu-mi o senzatie mult prea placuta.

Am simtit mainile lui Edward inconjurandu-mi talia si intorcandu-ma spre el.Am inceput amandoi sa dansam pe notele melodiei.Ma simteam din nou implinita.Uitasem de suferinta pe care am indurat-o.Uitasem de tradarea Lui.Imi uitasem viata neagra.Acum,eram eu si Edward.Doar noi doi.Inca nu mi-am putut da seama cum a fost atras un zeu de mine.

Melodia se terminase,dar Edward inca nu imi daduse drumul.Se uita adanc in ochii mei si puteam vedea un mic zambet care ii lumina fata.

-Ce-i?am intrebat.

-Esti atat de frumoasa!mi-a marturisit.

Daca era om,jur ca as fi rosit.Au trecut cateva deceni si tot am impresia ca uneori rosesc.

-Nu sunt nimic in comparatie cu tine.am spus sincer.

Si asta era adevarul.Cu siguranta trebuia sa ma simt norocoasa ca Edward s-a uitat la una ca mine.Am o presimtire ca Edward ma va parasi,la fel ca El.Cu fiecare sarut de al lui indoiala e mai mica,dar ramane intotdeauna acolo,undeva in inima mea moarta.

S-a aplecat spre mine pana cand buzele lui le-au atins pe ale mele.Era o senzatie atat de placuta,atat de…

-Bella,Edward!a tipat Alice intrand in camera.

Vroiam sa ii reprosez faptul ca a interupt un moment atat de minunat,dar cand m-am uitat la ea,am vazut fata speriata a lui Alice.Cu siguranta era speriata de ceva.

-Veniti jos!ne-a spus iesind dupa usa.

La fel cum a venit,a si plecat din vizorul nostru.Edward m-a luat de mana si am coborat intr-o viteza vampirica pana jos.Cand am ajuns in sufragerie am simtit ca se intampla ceva cu adevarat rau.

Privirile tuturor erau ingropate de frica si teroare.Am vrut sa ii intreb ce e in neregula dar Edward mi-a luato inainte.

-Ce se intampla?

Toti au amutit.Nimeni nu mai scoatea niciun cuvant.Era frustrant.Sa iti vezi familia sub teroare si sa nu sti ce se intampla.Da…familia.Pentru ca,Cullen-ii sunt acum ca si familia mea.Pana la urma Carlisle a decis sa nu ne mai tin ape jar.

-Alice a avut o viziune.Volturi…vor veni cu acuzati grave asupra unui membru al familiei noastre.Alice nu a putut vedea asupra carui membru,dar trebuie sa fim pregatiti.

Odata cu aceste cuvinte,cerul mi-a cazut in cap.Stiam pentru cine sunt acuzatiile alea.Erau pentru mine.Desi erau niste acuzatii false,Volturii au tanjit intotdeauna dupa puterea mea,dar eu niciodata nu am vrut sa ma alatur lor. M-am asezat pe canapea,iar dupa mine,si Edward facu acelas lucru.

As vrea…sa ma creada.Cu siguranta acuzatiile alea nu sunt unele dulci iar eu trebuie sa fiu pregatita sa indur toate astea.Ma simteam inutila.Pur si simplu stateam pe canapea total inchisa in propriile ganduri.

-Bella!Ce e cu tine?ma intreba Edward ingrijorat.

-Mnu…nu am nimic.Ma gandeam doar asupra carui membru al familiei vor aduce acuzati.

Bine bine.Nu spuneam deloc adevarul.Totusi,speram sa nu fiu eu cea acuzata.Imi era foarte frica de reactia lui Edward cand sarpele de Aro ii va spune ca am facut ceva ilegal.Ii uram pe Volturi.Il uram pe Aro.Ma uram pe mine pentru ca am dat repede fuga in Volteria sa anunt crime ce depasesc legile vampirilor.

-Bella,noi nu am facut nimic rau,niciodata.Dar Volturi cateodata pentru a atinge obiectivul,mint si aduc acuzati false.Te rog,doar,sa ai incredere in noi.Nu suntem ucigasi.

Cuvintele alea au fost spuse din inima,chiar daca era moarta.Bineinteles ca voi avea incredere in el.

-O sa am…intotdeauna.Si te rog sa ai si tu incredere in mine.Niciodata nu te-as minti.i-am spus sarutandu-l scurt.

-Intotdeauna.mi-a soptit cu buzele inca lipite de ale mele,dar sunt sigura ca si ceilalti au auzit mica noastra conversatie.

Imi doaream atat de mult sa aibe incredere in mine,toti sa aibe incredere in mine,asa cum si eu am incredere in ei.

Vroiam sa plec…cu Edward.Nu vroiam sa fiu despartita de el,iar daca Volturi vor veni,acest lucru va fi inevitabil.

-Alice…am spus.

Privirea tuturor celor din camera s-au indreptat spre mine.

-Cand vor veni?am intrebat-o.

Vroiam sa imi ,,cantaresc” optiunile.Trebuia ceva,si pentru inceput cel mai bun lucru pe care il puteam face este sa stiu cand vor veni.

-In noaptea asta.mi-a spus.

Foarte,foarte putin timp.Cum voi putea face ceva pentru a ma apara in acest scurt timp? Dar totusi…oricat de mult as incerca nu pot sa opresc inevitabilul.Daca Cullen-ii ma iubesc cu adevarat ma vor crede,iar daca nu,eu nu pot face nimic pentru a ii impiedica sa creada asta.Aveam nevoie sa fiu singura.Aveam nevoie sa evadez.

M-am ridicat in picioare si am iesit ca o tornada din casa intrand in padurea densa.Cred ca niciodata nu am mai alergat asa de…liber.Vroiam sa ma simt libera inainte sa vina catastrofa.Auzeam melodia Leave out all the rest a celor de la Linkin Park,si stiam ca Edward incearca sa ma sune.Dar nu am facut nicio miscare pentru a raspunde.Din contra,l-am lasat sa sune.Am simtit un miros puternic de varcolac si mi-am dat seama ca ma apropiam de granite.Asa ca am facut o intoarcere la 90 de grade.Nu vroiam sa mor,doar pentru ca nu am fost atenta si am intrat pe teritoriul varcolacilor.

Ajunsese in mijlocul paduri,intr-o poiana destul de frumoasa.Florile erau prezenta peste tot,la fel si copaci.

M-am lasat sa cad pe iarba moale si umeda,astfel incat sa dau senzatia ca dorm,inchizand ochii.Era asa de bine sa te simt om,sa nu mai vorbesc de zenzatia pe care o ai pentru ca esti om.

-Nu stiam ca vampiri pot dormi.

Am auzit o voce mai groasa,dar nu era un vampir.Deodata mirosul oribil imi inunda narile.Cred ca eram foarte adancita in ganduri sa nu fi observat mirosul asta.Am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost un par brunet.M-am ridicat in sezut pentru a il putea vedea mai bine.

Era Jacob.

-Ce cauti aici?l-am intrebat ganditoare.

El a scos un mic chicot apoi mi-a raspuns.

-Cred ca ai fost prinsa in ganduri pentru a nu fi dat se seama ca ai trecut pe langa granita.

Oh,haide,nici chiar asa.

-Bineinteles ca am vazut ca am trecut pe langa granita.Defapt cand mi-am dat seama ca ma indreptam spre granita,am schimbat directia.i-am explicat dandu-mi ochii peste cap.

El a ras la gestul meu.Trebuie sa recunosc ca prezenta lui imi face foarte bine.Ma face sa uit de motivul pentru care am fugit.

-Deci,ce se intampla?m-a intrebat parca citindu-mi gandurile.

Mi-am lasat capul in jos,parca fiindu-mi rusine pentru motiv.

-Avem probleme.am spus simplu.

Privirea lui s-a transformat dintr-una amuzata la una serioasa.In mod clar intelegea pericolul evenimentelor.Jake ridica o spraceana in semn ca ar vrea sa ii explic ce probleme avem.

-Volturi,vin pentru a ma acuza de niste lucruri pe care nici macar nu le-am facut.

Am putut vedea privirea care arata ca e incurcat.Bineinteles.El nu stia cine sunt Volturi.

-Volturi sunt o familie din Volterra,Italia.Ei sunt aparatori lumi noastre si se asigura ca regulile sunt respectate.i-am explicat.

-Vampiri au legi?m-a intrebat si mai incurcat.

-Doar una.Sa pastram secretul existentei noastre.

Privirea lui imi da de inteles ca a inteles cat de cat.

-Bine,bine…si ce treaba are asta cu tine?Nu spuneam ca esti nevinovata?

Am putut vedea o urma de indoiala in vocea lui si il intelegeam.Nici eu nu m-am descurcat mai bine cand am aflat de Volturi.

-Sunt,dar eu am doua puteri pe care Volturi si le doresc de mult.Vor sa ma alatur lor,iar eu de fiecare data am refuzat.Vroiam sa fiu libera,nu sa traiesc pentru restul existentei mele intr-un castel plin cu vampiri.Imi place mul mai mult sa traiesc printre oameni.Iar ei,vor face orice pentru a ma face sa ma alatur lor.Acum,vor sa ma desprinda de familia pe care o iubesc.Ii vor face sa se indoiasca de mine,Jacob.

Ultimele cuvinte le-am spus pe un ton care trada suferinta.Daca as fi fost om,as cadea prada lacrimilor.Si trebuie sa recunosc,vroiam sa plang,vroiam sa imi simt lacrimile cum faceam trasee pe obraji mei,pana ajungeau la barbie.

-Daca Cullen-ii sunt suficienti de prosti pentru a se indoi de tine,nu te merita.mi-a spus convins.

Puteam vedea in ochii lui ca era de partea mea…

Din nou,melodia Leave out all the rest inunda linistea care se asternu-se.Stiam ca era Edward,si acum eram mult mai linistita pentru a raspunde.Am scos micul telefon din buzunar,am apasat tasta verde si l-am dus la ureche.

-Bella,iubito,unde esti?ma intreba ingrijorat.

-Sunt in padure,Edward,nu am patit nimic.i-am raspuns.

-Bella,Volturi vor veni peste 10 minute.Alice a vazut.Trebuie sa vi pentru ca si tu faci parte din familie.mi-a spus apoi a continuat.Noi suntem intr-o poiana aproape de Los Angeles.mi-a explicat.

-Bine,o sa fiu acolo.

-Te iubesc,B!

-Si eu.

Apoi am inchis.M-am uitat la Jake si sunt sigura ca a auzit tot ce a spus Edward.

-Jake...am spus ridicandu-ma.Trebuie sa plec.

-Bella,daca lucrurile vor deveni nefavorabile,nu uita ca ai un prieten care te iubeste.

-Ok...mersi.i-am spus incepand sa fug.

In mai putin de cinci minute eram deja in poiana.Toata familia Cullen era asezata in semicerc,intr-o pozitie de atac.

Mi-am reluat locul de langa Edward,iar el mi-a luat mana intr-a lui.M-am aplecat spre el si si l-am sarutat scurt pe buze,amandoi ramanand cu dorinta la mai mult.

Apoi,s-a intamplat indevitabilul.Volturi au aparut in fata noastra intr-un mod care ii facea sa semene cu niste eroi,din cauza intrari lor.Erau 8 vampiri.I-am recunoscut pe toti:Aro,Caius,Marcus,Jane,Ales,Demetri,Felix si Chelsea.Ma mira faptul ca sunt asa de putin,dar stiu ca nu vor fi nevoie de atatia.Si sunt sigura ca si Aro crede la fel.Daca el crede ca voi veni cu el de bunavoie,atunci se insala amarnic.

Carlisle s-a desprins de micul nostru grup ducandu-se cativa metri mai in fata,cat sa ajunga data in fata cu Aro.

-Carlisle,prieten drag!A spus Aro pe tonul lui mieros si ca de obicei te face sa vrei sa vomiti.

-Aro,imi pare rau ca a trebuit sa ne reintalnim in asemenea situatie.

-Si mie imi pare rau.Dar aceasta vizita nu are nicio legatura cu voi,familia Cullen.a spus Aro apoi si-a intreptat privirea catre mine.

Stiam ce urma acum.Aro ma va acuza,iar Cullen-ii ii vor crede.Am suspinat adanc la acest gand si Edward m-a strans usor de mana.

-Atunci pentru cine ai venit?l-a intrebat Carlisle politicos.

Pe toata durata mici conversati,Aro si-a tinut privirea pe mine,dandu-mi o urma de nesiguranta.

-Scumpa noastra Bella,nu ne-am mai vazut de mult.a spus Aro pe acelas ton pe care l-a folosit si pentru Carlisle.

Am simtit cum Edward a devenit rigid langa mine si nu am putut evita privirea lui nedumerita.

-Am incercat inca din prima ta incalcare a legi sa trec cu vedera.Am incercat sa ma mint pe mine ca a fost decat o greseala.Insa nu mai putem tolera incalcarea legilor in asa mare lant.m-a acuzat.

Si acum sunt sigura ce urmeaza.Toti Cullen-ii sa ma priveasca cu privirile acuzatoare,iar eu o sa incerc sa le demonstrez ca sunt nevinovata.

-Bella?am auzit vocea barbatului pe care il iubesc si mi-am indreptat privirea catre el.

Dar rau am facut.Privirea lui Edward era una acuzatoare,plina de ura.La asta nu ma puteam astepta,niciodata.Edward ii credea pe Volturi,si acum ma ura.

Nu a existat niciodata iubirea adevarata pentru mine,nu a existat in sufletul lui.Acea dragoste pe care mi-o arata nu era decat O urma de iubire.