Capitolul 10:Inapoi in infern

-De ce nu mi-ai spus adevarul? intreba cu durere in glas. Minciuna nu poate niciodata sa ascunda adevarul pana la sfarsit.
-Asa este, draga mea. Edward are perfecta dreptate. Credeai ca te poti refugia printre ei, intorcandu-i apoi impotriva noastra, a celor ce aplicam legea? intreba Aro acuzator.
-Ma acuzi pe mine ca mint? Pe mine?! Tu esti cel care minte! Tu si numai tu! Mereu ai fost un sarpe nenorocit avid de putere si de asta vrei sa ma indepartezi de Culleni! Ti-e frica sa nu ne intoarcem impotriva mincinosilor ca tine! puteam sa jur ca iar mi s-a schimbat culoarea ochilor pentru ca doar Alec ma impiedica sa nu sar pe ei si sa ii sfasii in bucati.
Daca ar fi fost doar Jane, nu mi-ar fi fost frica. Mai bine sa simt durerea dar sa fiu constienta decat sa nu simt si sa nu pot sa fac nimic.
-Bella, noi am terminat aici. Mai bine te-ai preda Volturilor. nimeni nu vrea o scena. am auzit vocea lui Edward printre valurile de furie ca si cum ar fi venit de deasupra apei, iar eu as fi fost cufundata in mare.
Desi nu imi mai batea inima de aproape 100 de ani, am simtit cum se rupe in bucati si am cazut la pamant rapusa de durere pentru a doua oara in existenta mea. Oare cand avea sa se termine acest iad? Si pentru o clipa mi-a trecut prin gand ca poate as putea muri daca ii provoc pe Volturi aici si acum. Dar am respins gandul. Ochii mei s-au intalnit cu ai lui Jane si mi-am dat seama ca isi folosea darul pe mine. Degeaba. Tot ce simteam era cutitul cu doua lame care mi se rasucea in inima. Asta nu era puterea lui Jane. Am simtit din plin chinurile ei si nu erau nici macar jumatate din ce simteam acum.
-Luati-o! ordimul lui Aro ma trezi din visare.
Am oprit timpul din instinct si am inceput sa alerg cat puteam de tare. Mai tare decat imi aminteam ca am alergat vreodata. Fugeam de tot ce lasam in urma. Amintiri, sentimente, durere, prieteni si dusmani. Intr-un cuvant, fugeam de trecut.
In timp ce picioarele mele abia atingeau pamantul, ma intrebam cum de am fost atat de proasta incat sa repet aceeasi greseala de doua ori. Cum de am putut, chiar si pentru o clipa, sa ma las condusa de sentimente? Pentru mine dragostea adevarata nu a existat niciodata, si nici nu cred ca va exista. De fiecare data fericirea imi era patata de o urma de regret. In fiecare zambet pe care il afisam se vedea o lacrima. De fiecare data cand radeam se auzea un strop de agonie. Viata e dura. Chiar nedreapta, recunosc. Are suisuri si coborasuri. Are creste inalte si abisuri fara sfarsit. Odata ce ai cazut e greu sa te mai ridici. Dar de ce as face-o? De ce m-as mai ridica? De ce sa mai lupt? Pentru cine sa mai traiesc? Ce scop mai am pe lumea asta? Niciunul,recunosc.

EPDV

-Luati-o!ordinul lui Aro se auzea in toata poiana.
Timpul s-a oprit,lucru care m-a facut sa vad adevarata situatie.Bella incepuse sa o ia la fuga,cu o viteza mare chiar si pentru vampiri.E rapida,recunosc.O secunda mai tarziu mi-au adus aminte de cuvintele pe care i le-am spus acum cateva minute.Cum puteam sa ii fac asta?Nici macar nu credeam in acuzatiile Volturilor,atunci de ce i-am spus toate acele lucruri?Ma simteam mizerabil,probabil eram.Ma simteam ca un tradator,probabil eram si asta.Am inceput si eu sa fug,dupa ea.Vroiam sa o aduc inapoi.Sa imi retrag cuvintele.Mergeam cu o viteza foarte mare,dar tot nu puteam da de ea.Viteza ei o intrecea chiar si pe a mea.
Apoi,vantul a inceput sa bata din nou,semn ca Bella ,,daduse drumul" timpului..Deci,Volturii trebuie sa ne urmareasca.Eu trebuia sa o ajung pe Bella inainte de a ne da de urma Volturii.Totusi,daca eu nu pot sa o prind din urma,niciun Voltur nu o va face.
Viteza mea ajunse mai mare ca vieza unei masini,si totusi nu am putut sa o prind din urma.Oare ma va putea ierta vreodata?Nu exista sanse prea mari,insa eu o sa o astept mereu.Neconditionat.
Ajunsesem in Port Angeles si tot nu o prinsesem din urma.Avea urma de indoiala ca nu o voi mai prinde vreodata.In acelas timp in care eu fac un pas,ea face doi.
Am cazut la pamant.Nu din cauza ca eram obosit,nu...din cauza mea.Pentru ca am distrus cea mai mare iubire din lume.Probabil acum ma uraste,are si de ce.Insa...as fii mult mai fericit daca ar stii macar cat de mult o iubesc.Deja incepea sa imi fie dor de ea.Intotdeauna cuvintele ei dulci erau ca o alinare pentru sufletul meu,acum mort.Era inutil.Nu o voi mai putea prinde niciodata.Si mai rau.Ea va crede ca niciodata nu am iubito,iar acest lucru era ca un infern pentru mine.Nu voi mai putea trai ,,normal" stiind ca ea are o parere proasta despre mine.
-Isabella Swan!am strigat cat am putut de tare.
Nu ma indoiam ca a auzit,totusi nu era suficient pentru a o putea aduce inapoi.
-Edward!am simtit vocea mica a lui Alice.
A venit in spatele meu si ma strans in brate.
-Imi pare atat de rau...Chelsea a...
-Chelsea?am intrerupto.
Pff...nu pot sa cred ca nu mi-ai dat seama mai devreme.As putea spune ca e o crima sa fi asa de idiot.Cum am putut sa nu ma gandesc la Chelsea.Ea ma facut,prin darul ei, sa ma indoiesc de Bella.Numai ea e de vina.
Am vrut sa plec pentru a ii da Chelseei ce merita,insa Alice m-a prins cu mana ei micuta.
-Ce ai de gand sa faci?m-a intrebat nelinistita.
-Sa ii dau Chelseei ce merita,nimic mai mult.am spus incercand din nou sa pleca,dar aceeasi mana micuta m-a oprit.
-Nu gandesti cum trebuie,Edward!mi-a zis pe un ton ferm.Chelsea doar a respectat ordinele pe care Aro i le-a dat.Si daca te iei de vreun Voltur vei muri asa ca nu o mai poti aduce pe Bella inapoi.
Acum ca priveam lucrurile din aceiasi perspectiva,am inteles.Aveam o ultima sansa sa o aduc pe Bella inapoi,iar aceea nu era moartea vreunui Voltur.
Am inceput,impreuna cu Alice,sa alerg spre casa.Dupa ce Volturii se vor convinge ca nu o vor mai putea gasi pe Bella niciodata,se vor intoarce la castel,asa ca nu ma pot ingrijora pentru Bella.Demetri nu o va putea gasi niciodata,nimeni nu o va putea gasi,doar eu.Iubirea ma va duce la ea.Sunt sigur de asta.
Cand am intrat in sufragerie,am vazut ca toti sunt acolo.Fiecare ma privea cu sentimente diferite.Carlisle si Esme ma privea cu dragoste,dar si cu o urma de regret.Regret ca Bella a plecat.Jasper si Emmett ma privea ca si cum as fi facut o prostie,dar fiind sigur ca totul se va rezolva.Cea mai rece privire pe care am primit-o a fost a lui Rosalie.Ma privea cu ura,stiam asta.Incepuse sa tina la Bella,chiar ca la o sora.Nu cred ca stie ca am fost controlat de Chelsea,insa meritam din plin privirea aia.As fii putut sa lupt,insa nu am facut-o.Eram atat de las.
-Fiule!mi-a spus Carlsile.Esti...
-Sunt bine! l-am intrerupt,plecand apoi in camera mea.
Vroiam sa fiu singur,asa era mai bine.Probabil daca m-as fi izolat,nu i-as mai fi facut sa sufere pe toti.Probabil as putea evita privirea plina de ura si acuzatoare a lui Rosalie.Sincer,are dreptate.Din vina mea,Bella a plecat.
Am simtit un miros puternic de varcolac de la parter.Ce naiba?Am coborat repde la parter si am observat ca erau 3 varcolaci.Black si inca doi.


JPDV

Imediat ce am vazut-o pe Bella fugind,si vreo 5 vampiri dupa ea,am stiu ca ,Cullen-ii sunt cei mai prosti vampiri de pe pamant(nu ca nu ar fi destui).Cum au putut sa se indoiasca de ea?Am hotarat ca ar fi bine sa ma duc sa le explic pentru ai face sa se simta si mai mizerabil pentru faptul ca s-a indoit de ea.L-am luat pe Paul si pe Jared cu mine.Nu imi era frica de
Culleni,dar daca nu i-as fi luat,ceilalti varcolaci ar fi fost ingrijorati pentru mine.
Cand am ajuns acolo,toti Cullenii erau adunati in sufragerie,mai putin Edward,care nu intarzia sa apara.
-Ce vrei,potaie?m-a intrebat blonda pe un ton plin de ura.
Asa imi place fetit-o.Am un motiv pentru a ma purta urat cu ea.
-Doar sa va explic cum sta treaba,blondo!Bella stia ca vor veni dupa ea.Mi-a spus ca au incercat de mai multe ori pentru a o face sa se alature lor,insa ea nu a vrut.Era foarte ingrijorata ca voi nu o veti crede, ca ii veti da dreptate Volturilor.Si asa s-a intamplat,strigoilor.Bella nu a fost niciodata mai...
Vroiam sa spun ,,mai ranita" dar idiotul de strigoi m-a intrerupt.
-Si tu de ce ai venit aici?m-a intrebat Edward.Pentru a ma acuza?Crezi ca as fii putut vreodata sa ma indoiesc de Bella?
Bla bla bla...Cred ca el nici macar nu si-a dat seama ca aia a facut.Ce strigoi idiot.
-Si crezi ca nu ai facut asta azi?l-am intrebat traios,pentru a pune sare pe rana.
S-a uitat lung la mine.In ochii lui se putea observa suferinta,multa suferinta.
-Bineinteles ca...a inceput.
-Edward a fost controlat de Chelsea,un vampit al Volturilor care te face sa crezi ceea ce vrea ea.mi-a explicat o vampirita mica de statura,bruneta.
Blonda si-a indreptat privirea spre Edward uimita.Bineinteles ca si eu aveam aceiasi privire idioata.
-Noi toti nu am crezut acuzatiile lui Aro...a continuat.Pentru ca nu a fost nevoie ca Chelsea sa ne controleze si pe noi.Bella avea nevoie doar de raspunsul lui Edward pentru a ramane sau nu,iar Aro a stiut asta foarte bine.
Eram uimit.Nu,mai mult decat uimit.Nu am stiu ca exista aceasta putere.Nu am stiut ca este predestianta nici macar vampirilor.E uimitor.Mi-am mutat privirea spre Jared si am observat ca se uita atent la Edward cu o privire uimita.Acelas lucru se intampla si la Paul.Parca ar fi intrat in transa.
-Si nu credeti ca ar fi momentul pentru a o cauta pe Bella pentru a ii explica si ei toate astea?
Intrebarea a venit mai mult involuntar.Stiu ca eu o iubesc pe Bella si nu as vrea sa mai fie cu Cullen,insa nu o puteam vede suferind.
-Nu va fi asa de usor.Nu stim unde este.Viteza ei e mai mare decat a oricarui vampir,asa ca lui Edward ia fost imposibil sa o urmareasca.Vom astepta sa isi revina.Avem toata eternitatea la dispozitie pentru a o gasi.mi-a explicat Carlisle.
-Pff...cum s-a ajuns la asta?am intrebat mai mult pentru mine,insa sunt sigur ca toti m-au auzit.
Apoi am plecat de acolo.Nu era bine pentru niste varcolaci sa stea prea mult in preajma vampirilor,mai ales cand nu ii sufera.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
hei...am terminat si eu in sfarsit capitolul 10:)
buna mea prietena,veny...m-a ajutat...ufff...slava Domnului:))
credeam ca nu mai termin:))
sper sa va placa:*

Capitolul 9:Lucrurile se complica

BDPV

Am urcat scarile si ne-am oprit in fata unei usi din capatul holului.Edward deschise usa inaintea mea,dar se da la o parte,lasandu-ma sa intru eu prima.Am pasit timid in camera si am fost pe loc impresionata de acest loc.Camerea aveau doua usi frantuzesti ce dadeau in balcon,multe rafturi in care erau asezate cd-uri.In mijlocul camerei era asezat un pat mare cu lenjerii albe.Era ciudat.Mie imi placea sa am pat in camera pentru a ma simti cat de cat om,dar el?De ce avea un pat daca nici macar nu dormea in el.M-am intors pentru a-l privi pe Edward si am ridicat o spranceana pentru a ma lamuri.

-Imi place…sa ma simt om.a spus oftand usor.

Era…era exact acelas motiv pentru care si eu am un pat in camera mea in care nu voi adormi niciodata.Uite un lucru pentru care ii invidiez pe oameni.

M-am indreptat catre raftul cu cd-uri si am vazut ca scria pe unul mare si clar ,,Debussy-Clair de lune”.Era un dintre melodiile mele preferate.Am luat cd-ul si l-am bagat in micuta combina care era asezata pe raftul de jos.Notele incepu’ sa rasune in toata camera dandu-mi o senzatie mult prea placuta.

Am simtit mainile lui Edward inconjurandu-mi talia si intorcandu-ma spre el.Am inceput amandoi sa dansam pe notele melodiei.Ma simteam din nou implinita.Uitasem de suferinta pe care am indurat-o.Uitasem de tradarea Lui.Imi uitasem viata neagra.Acum,eram eu si Edward.Doar noi doi.Inca nu mi-am putut da seama cum a fost atras un zeu de mine.

Melodia se terminase,dar Edward inca nu imi daduse drumul.Se uita adanc in ochii mei si puteam vedea un mic zambet care ii lumina fata.

-Ce-i?am intrebat.

-Esti atat de frumoasa!mi-a marturisit.

Daca era om,jur ca as fi rosit.Au trecut cateva deceni si tot am impresia ca uneori rosesc.

-Nu sunt nimic in comparatie cu tine.am spus sincer.

Si asta era adevarul.Cu siguranta trebuia sa ma simt norocoasa ca Edward s-a uitat la una ca mine.Am o presimtire ca Edward ma va parasi,la fel ca El.Cu fiecare sarut de al lui indoiala e mai mica,dar ramane intotdeauna acolo,undeva in inima mea moarta.

S-a aplecat spre mine pana cand buzele lui le-au atins pe ale mele.Era o senzatie atat de placuta,atat de…

-Bella,Edward!a tipat Alice intrand in camera.

Vroiam sa ii reprosez faptul ca a interupt un moment atat de minunat,dar cand m-am uitat la ea,am vazut fata speriata a lui Alice.Cu siguranta era speriata de ceva.

-Veniti jos!ne-a spus iesind dupa usa.

La fel cum a venit,a si plecat din vizorul nostru.Edward m-a luat de mana si am coborat intr-o viteza vampirica pana jos.Cand am ajuns in sufragerie am simtit ca se intampla ceva cu adevarat rau.

Privirile tuturor erau ingropate de frica si teroare.Am vrut sa ii intreb ce e in neregula dar Edward mi-a luato inainte.

-Ce se intampla?

Toti au amutit.Nimeni nu mai scoatea niciun cuvant.Era frustrant.Sa iti vezi familia sub teroare si sa nu sti ce se intampla.Da…familia.Pentru ca,Cullen-ii sunt acum ca si familia mea.Pana la urma Carlisle a decis sa nu ne mai tin ape jar.

-Alice a avut o viziune.Volturi…vor veni cu acuzati grave asupra unui membru al familiei noastre.Alice nu a putut vedea asupra carui membru,dar trebuie sa fim pregatiti.

Odata cu aceste cuvinte,cerul mi-a cazut in cap.Stiam pentru cine sunt acuzatiile alea.Erau pentru mine.Desi erau niste acuzatii false,Volturii au tanjit intotdeauna dupa puterea mea,dar eu niciodata nu am vrut sa ma alatur lor. M-am asezat pe canapea,iar dupa mine,si Edward facu acelas lucru.

As vrea…sa ma creada.Cu siguranta acuzatiile alea nu sunt unele dulci iar eu trebuie sa fiu pregatita sa indur toate astea.Ma simteam inutila.Pur si simplu stateam pe canapea total inchisa in propriile ganduri.

-Bella!Ce e cu tine?ma intreba Edward ingrijorat.

-Mnu…nu am nimic.Ma gandeam doar asupra carui membru al familiei vor aduce acuzati.

Bine bine.Nu spuneam deloc adevarul.Totusi,speram sa nu fiu eu cea acuzata.Imi era foarte frica de reactia lui Edward cand sarpele de Aro ii va spune ca am facut ceva ilegal.Ii uram pe Volturi.Il uram pe Aro.Ma uram pe mine pentru ca am dat repede fuga in Volteria sa anunt crime ce depasesc legile vampirilor.

-Bella,noi nu am facut nimic rau,niciodata.Dar Volturi cateodata pentru a atinge obiectivul,mint si aduc acuzati false.Te rog,doar,sa ai incredere in noi.Nu suntem ucigasi.

Cuvintele alea au fost spuse din inima,chiar daca era moarta.Bineinteles ca voi avea incredere in el.

-O sa am…intotdeauna.Si te rog sa ai si tu incredere in mine.Niciodata nu te-as minti.i-am spus sarutandu-l scurt.

-Intotdeauna.mi-a soptit cu buzele inca lipite de ale mele,dar sunt sigura ca si ceilalti au auzit mica noastra conversatie.

Imi doaream atat de mult sa aibe incredere in mine,toti sa aibe incredere in mine,asa cum si eu am incredere in ei.

Vroiam sa plec…cu Edward.Nu vroiam sa fiu despartita de el,iar daca Volturi vor veni,acest lucru va fi inevitabil.

-Alice…am spus.

Privirea tuturor celor din camera s-au indreptat spre mine.

-Cand vor veni?am intrebat-o.

Vroiam sa imi ,,cantaresc” optiunile.Trebuia ceva,si pentru inceput cel mai bun lucru pe care il puteam face este sa stiu cand vor veni.

-In noaptea asta.mi-a spus.

Foarte,foarte putin timp.Cum voi putea face ceva pentru a ma apara in acest scurt timp? Dar totusi…oricat de mult as incerca nu pot sa opresc inevitabilul.Daca Cullen-ii ma iubesc cu adevarat ma vor crede,iar daca nu,eu nu pot face nimic pentru a ii impiedica sa creada asta.Aveam nevoie sa fiu singura.Aveam nevoie sa evadez.

M-am ridicat in picioare si am iesit ca o tornada din casa intrand in padurea densa.Cred ca niciodata nu am mai alergat asa de…liber.Vroiam sa ma simt libera inainte sa vina catastrofa.Auzeam melodia Leave out all the rest a celor de la Linkin Park,si stiam ca Edward incearca sa ma sune.Dar nu am facut nicio miscare pentru a raspunde.Din contra,l-am lasat sa sune.Am simtit un miros puternic de varcolac si mi-am dat seama ca ma apropiam de granite.Asa ca am facut o intoarcere la 90 de grade.Nu vroiam sa mor,doar pentru ca nu am fost atenta si am intrat pe teritoriul varcolacilor.

Ajunsese in mijlocul paduri,intr-o poiana destul de frumoasa.Florile erau prezenta peste tot,la fel si copaci.

M-am lasat sa cad pe iarba moale si umeda,astfel incat sa dau senzatia ca dorm,inchizand ochii.Era asa de bine sa te simt om,sa nu mai vorbesc de zenzatia pe care o ai pentru ca esti om.

-Nu stiam ca vampiri pot dormi.

Am auzit o voce mai groasa,dar nu era un vampir.Deodata mirosul oribil imi inunda narile.Cred ca eram foarte adancita in ganduri sa nu fi observat mirosul asta.Am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost un par brunet.M-am ridicat in sezut pentru a il putea vedea mai bine.

Era Jacob.

-Ce cauti aici?l-am intrebat ganditoare.

El a scos un mic chicot apoi mi-a raspuns.

-Cred ca ai fost prinsa in ganduri pentru a nu fi dat se seama ca ai trecut pe langa granita.

Oh,haide,nici chiar asa.

-Bineinteles ca am vazut ca am trecut pe langa granita.Defapt cand mi-am dat seama ca ma indreptam spre granita,am schimbat directia.i-am explicat dandu-mi ochii peste cap.

El a ras la gestul meu.Trebuie sa recunosc ca prezenta lui imi face foarte bine.Ma face sa uit de motivul pentru care am fugit.

-Deci,ce se intampla?m-a intrebat parca citindu-mi gandurile.

Mi-am lasat capul in jos,parca fiindu-mi rusine pentru motiv.

-Avem probleme.am spus simplu.

Privirea lui s-a transformat dintr-una amuzata la una serioasa.In mod clar intelegea pericolul evenimentelor.Jake ridica o spraceana in semn ca ar vrea sa ii explic ce probleme avem.

-Volturi,vin pentru a ma acuza de niste lucruri pe care nici macar nu le-am facut.

Am putut vedea privirea care arata ca e incurcat.Bineinteles.El nu stia cine sunt Volturi.

-Volturi sunt o familie din Volterra,Italia.Ei sunt aparatori lumi noastre si se asigura ca regulile sunt respectate.i-am explicat.

-Vampiri au legi?m-a intrebat si mai incurcat.

-Doar una.Sa pastram secretul existentei noastre.

Privirea lui imi da de inteles ca a inteles cat de cat.

-Bine,bine…si ce treaba are asta cu tine?Nu spuneam ca esti nevinovata?

Am putut vedea o urma de indoiala in vocea lui si il intelegeam.Nici eu nu m-am descurcat mai bine cand am aflat de Volturi.

-Sunt,dar eu am doua puteri pe care Volturi si le doresc de mult.Vor sa ma alatur lor,iar eu de fiecare data am refuzat.Vroiam sa fiu libera,nu sa traiesc pentru restul existentei mele intr-un castel plin cu vampiri.Imi place mul mai mult sa traiesc printre oameni.Iar ei,vor face orice pentru a ma face sa ma alatur lor.Acum,vor sa ma desprinda de familia pe care o iubesc.Ii vor face sa se indoiasca de mine,Jacob.

Ultimele cuvinte le-am spus pe un ton care trada suferinta.Daca as fi fost om,as cadea prada lacrimilor.Si trebuie sa recunosc,vroiam sa plang,vroiam sa imi simt lacrimile cum faceam trasee pe obraji mei,pana ajungeau la barbie.

-Daca Cullen-ii sunt suficienti de prosti pentru a se indoi de tine,nu te merita.mi-a spus convins.

Puteam vedea in ochii lui ca era de partea mea…

Din nou,melodia Leave out all the rest inunda linistea care se asternu-se.Stiam ca era Edward,si acum eram mult mai linistita pentru a raspunde.Am scos micul telefon din buzunar,am apasat tasta verde si l-am dus la ureche.

-Bella,iubito,unde esti?ma intreba ingrijorat.

-Sunt in padure,Edward,nu am patit nimic.i-am raspuns.

-Bella,Volturi vor veni peste 10 minute.Alice a vazut.Trebuie sa vi pentru ca si tu faci parte din familie.mi-a spus apoi a continuat.Noi suntem intr-o poiana aproape de Los Angeles.mi-a explicat.

-Bine,o sa fiu acolo.

-Te iubesc,B!

-Si eu.

Apoi am inchis.M-am uitat la Jake si sunt sigura ca a auzit tot ce a spus Edward.

-Jake...am spus ridicandu-ma.Trebuie sa plec.

-Bella,daca lucrurile vor deveni nefavorabile,nu uita ca ai un prieten care te iubeste.

-Ok...mersi.i-am spus incepand sa fug.

In mai putin de cinci minute eram deja in poiana.Toata familia Cullen era asezata in semicerc,intr-o pozitie de atac.

Mi-am reluat locul de langa Edward,iar el mi-a luat mana intr-a lui.M-am aplecat spre el si si l-am sarutat scurt pe buze,amandoi ramanand cu dorinta la mai mult.

Apoi,s-a intamplat indevitabilul.Volturi au aparut in fata noastra intr-un mod care ii facea sa semene cu niste eroi,din cauza intrari lor.Erau 8 vampiri.I-am recunoscut pe toti:Aro,Caius,Marcus,Jane,Ales,Demetri,Felix si Chelsea.Ma mira faptul ca sunt asa de putin,dar stiu ca nu vor fi nevoie de atatia.Si sunt sigura ca si Aro crede la fel.Daca el crede ca voi veni cu el de bunavoie,atunci se insala amarnic.

Carlisle s-a desprins de micul nostru grup ducandu-se cativa metri mai in fata,cat sa ajunga data in fata cu Aro.

-Carlisle,prieten drag!A spus Aro pe tonul lui mieros si ca de obicei te face sa vrei sa vomiti.

-Aro,imi pare rau ca a trebuit sa ne reintalnim in asemenea situatie.

-Si mie imi pare rau.Dar aceasta vizita nu are nicio legatura cu voi,familia Cullen.a spus Aro apoi si-a intreptat privirea catre mine.

Stiam ce urma acum.Aro ma va acuza,iar Cullen-ii ii vor crede.Am suspinat adanc la acest gand si Edward m-a strans usor de mana.

-Atunci pentru cine ai venit?l-a intrebat Carlisle politicos.

Pe toata durata mici conversati,Aro si-a tinut privirea pe mine,dandu-mi o urma de nesiguranta.

-Scumpa noastra Bella,nu ne-am mai vazut de mult.a spus Aro pe acelas ton pe care l-a folosit si pentru Carlisle.

Am simtit cum Edward a devenit rigid langa mine si nu am putut evita privirea lui nedumerita.

-Am incercat inca din prima ta incalcare a legi sa trec cu vedera.Am incercat sa ma mint pe mine ca a fost decat o greseala.Insa nu mai putem tolera incalcarea legilor in asa mare lant.m-a acuzat.

Si acum sunt sigura ce urmeaza.Toti Cullen-ii sa ma priveasca cu privirile acuzatoare,iar eu o sa incerc sa le demonstrez ca sunt nevinovata.

-Bella?am auzit vocea barbatului pe care il iubesc si mi-am indreptat privirea catre el.

Dar rau am facut.Privirea lui Edward era una acuzatoare,plina de ura.La asta nu ma puteam astepta,niciodata.Edward ii credea pe Volturi,si acum ma ura.

Nu a existat niciodata iubirea adevarata pentru mine,nu a existat in sufletul lui.Acea dragoste pe care mi-o arata nu era decat O urma de iubire.

Capitolul 8: Te iubesc!

Inca nu ma puteam acomoda cu necesitatea de a aduce moarte.Din cauza Lui.Numai din cauza Lui.Cat de mult il urasc.As fi vrut sa il omor,dar deja il omorasem la inceputul existentei mele ca vampir.Vroiam sa il omor din nou si din nou.Era un gunoi si merita sa sufere de mai multe ori.
Focul isi facu aparitia in fata mea si am constatat ca deja altcineva l-a omorat pe James in locul meu.Bratele acelea puternice inca ma tineau sa nu sar la James,care deja nu mai exista.
-Lasa-ma!am tipat la cel care ma tinea.
Inca nu puteam sa vad cine erau acei vampiri care mi-au luat dreptul meu.Dreptul meu de al omori pe James.Simteam din nou nevoia de a aduce moarte.Vroiam sa il omor pe cel care nu m-a lasat sa il sfasii pe James.
-Bella!
Am auzit o voce catifelata ca printr-o perdea.Apoi am simtit doua brate inconjurandu-mi talia.Furia se facea din ce in ce mai mica in functie de minutele in care bratele erau acolo.Dupa un timp,am putut sa disting persoanele din jurul meu.Am facut cunostiinta cu un par aramiu perfect si cel care il poarta nu e mai prejos.Am intalnit ochii patrunzatori ai lui Edward si nu puteam sa imi mai mut privirea.
-Bella!
Numele meu suna atat de frumos pe buzele lui,atat de natural.Am simtit ca pot din nou sa stau pe picioarele mele si m-am indepartat putin de el,astfel incat mi-a dat drumul la talie.
-Edward!am soptit.
-Bella,ce se intampla cu tine?
Am putut vedea pe fata lui durerea si ingrijorarea.
-Am avut…o alta criza.
Am simtit un gol in piept cand i-am spus adevarul.Era ceva…uman sa ai crize,iar eu eram de mult timp un vampir.
-Crize?
A intrebat curios,iar asta I se citea pe fata.Stiu,eram o ciudata.O vampirita are crize omenesti.
M-am uitat in jur si am putut vedea ca familia lui Edward,Jacob si Leah se uitau curiosi la mine.
-Si James?am intrebat incercand sa schimb subiectul.
-E mort.a spus Carlisle din spatele fiului sau.
-Aaaa…eu trebuie sa plec.
Am spus incepand sa fug.Nu vroiam sa mai fac o alta criza datorita amintirii lui James.Isabella Marie Swan,James e mort,intelege.Nu ii mai poti face nimic.Din nou,acei pasi se auzeau din spatele meu.Dar nu i-am bagat in seama.
Alergam atat de repede incat ai fi crezut ca de asta depinde viata mea.Cand am ajuns acasa,am zburat pe fereastra de la camera mea si m-am dus direct in baie,privindu-ma in oglinda.Acei ochi roz isi facura din nou aparitia.Stiu,stiu.Rozul exprima cele mai frumoase sentimente dar in cazul meu,atunci cand imi aparea culoarea aceia in ochi,insemna un singur lucru.Dorinta de moarte.
Nu vroiam sa omor pe nimeni(exceptie fiind James,dar e deja mort,deci nu se pune).Am auzit cum niste pasi se auzeau din camera mea si fara sa ma uit,stiam cine e.Edward.Isi facea griji pentru mine si eu nu meritam asta.
Am parasit baia intrand nesigura in camera mea,unde se afla el.Ma uitam la Edward,la frmusetea lui.Nu era aceasi senzatie pe care am avut-o cand l-am privit pe James,la cinema.Era una…placuta.
-Bella?ma intreba el,nesigur.
-Da!am spus simplu.
El se uita uimit la mine.
-Ochii tai…a soptit.
Ah,am uitat de ochi.Am inchis ochii in timp ce imi lasan capul in jos.
-Haide,Bella!Ce se intampla cu tine?
Nu stiam ce sa ii spun.Adevarul sau minciuni?Daca i-as fi spus adevarul cu siguranta ar fi ingrozit de persoana mea,si ar fi plecat.Daca i-as fi spus minciuni si si-ar fi dat seama ca il mint,din nou,ar fi plecat.
-Edward…!am soptit.
-Sunt aici,mereu voi fi aici.mi-a spus in timp ce ma saruta pe frunte.
Mda,acum e aici,dar nu va mai fi si atunci cand ii voi spune ce fel de monstru sunt.
-E o poveste lunga.
Am spus in speranta ca ar fi abandonat discutia,dar nu Edward,el nu ar fi lasat-o balta un subiect atat de delicat.
-Am toata eternitatea numai pentru tine!mi-a spsu zambind.
Cu siguranta,baiatu’ asta va fi moartea mea.
-Totul a inceput atunci cand m-am trezit pentru prima oara in aceasta lume atat de infricosatoare.Cand m-am trezit,nimeni nu era cu mine.Nici nu stiam ca exista vampiri.Atunci cand m-a transformat eu dormeam,asa ca nu aveam cum sa prevad ce va intampla.Timp de cateva zile,mi-am cautat creatorul,si atunci cand l-am gasit,l-am rupt in bucatele si am plecat,dand foc la cladirea in care l-am gasit.Era un deposit si nu se afla nimeni acolo,asa ca nu am omorat pe nimeni.
Am putut observa ca ochii lui erau intunecati si stiam ca deja incepea sa ma creada un monstru.Dar daca tot am inceput macar sa stie tot adevarul despre mine.
-Timp de cativa ani am hoinarit prin toata Alaska pana cand am decis ca sunt destul de capabila sa ma abtin de la sangele oamenilor,asa ca m-am inscris la liceu.Am avut mari…probleme cu ochii.Stii,culoarea asta imi apare in ochi numai cand am…dorinta de moarte.
M-am uitat la fata lui si avea aceiasi privire ca mai devreme.Credeam ca avea de gand sa inceapa sa strige ca ma uraste,ca sunt un monstru si sa plece.Dar nu a facut asta.El doar statea pe patul meu(pe care nu il foloseam niciodata) si se uita fix intr-un punct din podea.
-Astazi am vrut sa il sfasii pe James pana moare.Imi pierdusem controlul asupra actiunilor mele.Dar tu nu m-ai lasat.Edward,am vrut sa te omor.
Nu am mai putut sa spun nimi.In minte mi-a venit imaginea cu mine in timp ce il omoram pe Edward.Am dat rapid din cap incercand sa scap de acea imagine oribila.Eu inca asteptam reactia intarziata a lui Edward.
-Spune ceva,Edward!l-am indemnat.
Dar nu a facut ceea ce eu tocmai ii cerusem.Doar se aplecat spre mine pana si-a unit buzele cu ale mele.Stiu ca suna ciudat dar parca simteam fluturasi in stamac.Imi placea sentimentul pe care mi-l oferea.Acum stiam ce era sentimentul acela.Era iubire.
Ma indragostisem de Edward Cullen si nici macar nu mi-am dat seama.Dar acum,mi-am dat seama tocmai cand urma sa ma paraseasca.
El isi desprinse usor buzele de ale mele,dar eu tanjeam la mai mult,insa am stat cuminte in ,,banca mea”


Edward PDV

Trecutul Bellei era atat de…ciudat.A trecut prin multe si nimeni nu a ajutat-o,nimeni,absolut nimeni.Simteam un fel de durere cand Bella imi poveste despre chinul in care a trait.Mi-as fi dorit ca, creatorul ei sa fie in viata,pentru ca eu sa il omor.Dar e prea tarziu,Bella deja il omorase cu ceva timp in urma.
-Spune ceva,Edward!ma indemna ea.
Dar nu am zis nimic.Doar mi-am strivit buzele peste ale ei.Puteam vedea ca si ea este fericita ca am sarutat-o,lucru fiind dovedit de faptul ca nu ma respins.
Acum stiam ce simt pentru Bella.Sentimenul minunat numit ,,iubire” se asterna si in sufletul meu.O vroiam pe Bella.O vroiam numai pentru mine.
MI-am desprins buzele de ale ei si am putut observa ca tanjea sa mi le atinga din nou.
-Bella!am soptit din nou.
Ea nu spuse nimic.Doar isi mutase privirea pe a mea in asa fel incat sa pot observa ochii ei roz.Inca mai dorea moarte,dar asta nu e o piedica pentru mine.
-Bella,m-am indragostit de tine!i-am spus in timp ce o luam in brate.
Dar ea nu s-a impotrivit,lucru care s-a intamplat si cu sarutul.Aveam doar o singura problema si aia a nabii de urata.Nu stiam daca ea ma iubeste.Poate ca il iubeste pe Jacob sau poate ma iubeste pe mine.Totul este neclar.
Bella mi-a dat drumul la imbratisare doar pentru a ma saruta lung pe buze.
-Edward,si eu te iubesc!mi-a spus dup ace si-a desprins buzele de ale mele.
Cele doua cuvinte de la final m-a facut sa vreau sa zbor.Ma simteam implinit.Cu siguranta nu mai era nimeni care ne putea desparti in acel moment.
-Edward!
Bine,deci decat spiridusul hiperactiv mai poate sa ne intrerupa in acel moment.Alice intra in camera Bellei pe geam si se uita mandra la noi.Oh,da.Bineinteles ca stia ce o sa se intample,doar putea vedea viitorul.
-Sunt atat de fericita,surioar-o!ii spuse Alice Bellei luand-o in brate.
Nu mi-am putut abtine un chicotit si se pare ca nici Bella.Alice ii dadu drumul Bellei si ma lua si pe mine intr-o imbratisare ,,a la spiridus hiperactiv”
-Haide-ti!Esme va asteapta!ne-a spus in timp ce imi dadea drumul.
Niciunul dintre noi nu a mai comentat nimic.Doar ne-am ridica din pat si am inceput sa alergam prin padurea de langa casa.Ma simteam atat de bine stiind ca Bella e a mea,doar a mea.Si nu voi mai lasa pe nimeni sa ii faca rau.Exista doar o exceptie:Alice.Oricat de mult mi-as dori nu pot sa o protejez de surioara mea.
Cand am ajuns casa toate gandurile familiei mele rasunau in mintea mea.
,,Oh,ce bine imi pare ca Edward si-a gasit in sfarsit perechea” gandea Esme.
Era intotdeauna atat de maternala.
,,Oh,pe cine avem noi aici…domnisoara roz bombon” gandea Emmett in timp ce se uita la ochii Bellei.
,,Meriti asta,fiule!” gandea Carlisle si cred ca stia ca sunt pe faza la orice gand,de aceia mi s-a adresat direct.
,,In sfarsit vine si surioara mea”
Gandurile lui Jasper chiar m-au uimit.
,,Nu o sa-ti vina sa crezi,Edward,dar ma bucur pentru tine.Era si momentul ca sa fi fericit” gandea Rosalie si din nou,am fost surprind se sinceritatea gandurilor ei.
-Buna,familie!am spus fericit.
-Buna! a spus si Bella timida din spatele meu.
-Edward,Bella! a spus Esme in timp ce se ridica de pe canapea si ne imbratisa pe rand.
Toti vampiri din camera aveam pe fata un zambet fericit si stiam ca este din cauza ca mi-am gasit si eu in sfarsit persoana iubita.
,,Era si timpul,omule.Chiar am avut niste banuieli cum ca ai fi gay”
Cand am ,,auzit” gandurile lui Emmett nu mi-am putut abtine un chicotit.Toate perechile de ochi din camera( inafara de a lui Emmett,care bineinteles ca stia de ce rad ) s-au intors sa se uite la mine curiosi de ce radeam.
-Ei bine,Emmett se gandea ca as putea fi gay.am spus intrand intr-un val de ras.
Fiecare la randul lui au scos mici chicote,inafara de Emmett care radea de propia lui gluma.Niciodata nu il voi intelege.
-Bella!Vino cu mine!i-am spus ingerului meu gesticuland spre scari.
Ea nu mai spuse nimic,doar ma urma.
-----------------------------------------------------------------------
imi cer scuze k e asa de scurt :-s:-s dar am in posesie 4 ficuri si trebuie sa scriu la fiecare...totusi,sper sa va placa:) enjoy and comment:*

Capitolul 7: Sentimente ascunse

Seara a venit cu pasi rapizi,aducand cu ea iesirea lui Jacob la film cu Jessica.Nu stiu de ce,dar acest lucru ma deranja…intr-un fel.Imi era si frica ca James o sa apara si o sa o omoare pe Jessica cat timp noi nu suntem atenti.Ma temeam ingrozitor pentru ea,cat si pentru Jacob.Cum poate sa spere ca il va invinge pe James?Nici eu nu eram prea sigura ca puteam sa il inving.
M-am uitat la ceas si era 19:48.Mi-am bagat telefonul in buzunar si am zburat pe fereastra camerei mele.Telefonul era un Samsung S3500 argintiu.Din nou,vantul se ivea de fata mea ca de marmura.
Am continuat sa alerg pana ce am simtit mirosul unei corcituri.Peste cateva momente am vazut ca o corcitura mi se alatura la alergat.Probabil era Leah.
Cand am ajuns in Port Angeles,am iesit din padure,asezandu-ma pe o bancuta.Eram mai mult ca sigura ca ,,partenera mea” isi schimba forma.M-am uitat inca odata la cea si era ora 8.Nu mai aveam rabdare.Ce ii lua atat de mult sa se schimbe in forma umana?
Corcitura iesi din padure de parca imi auzise gandurile.Hmm…ciudat.
Am pornit la pas uman spre locul in care isi alesese Jessica sa-si petreaca timpul cu Jacob.
Oameni se uitau la mine,la frumusetea mea inumana.Era si de asteptat.Oamenilor nu li se da o frumusete ca cea de vampir.Ei sunt draguti,speciali,dar niciodata la fel de frumosi ca noi.Asta este o trasatura a vampirilor.
Am ajuns in fata unui cinema destul de frumos.Printre oamenii care asteptau la rand se afla si Jacob si Jessica.Vorbeau.Nu stiu ce sa spun despre asta.O parte din mine vrea ca Jacob si Jessica sa nu fie niciodata impreuna.Dar o alta parte imi spune ca nu trebuie sa imi pese.Cateodata chiar nu ma pot intelege pe mine insami.
Eu si Leah ne-am dus la coada randului asteptand sa pot intra in sala.Acest lucru nu a intarziuat sa apara.Ne-am ocupat fiecare locul nostru.Majoritatea asteptau sa inceapa filmul,dar noi asteptam sa il vedem pe James prin sala urmarindo pe Jessica.
Jacob si Jessica au avut locuri pe al doilea rand,in timp ce noi am nimerit exact la jumatatea sali de cinema.
Mirosul de vampir m-a lovit din nou.Ei,bine…eu eram singurul vampir de pe aici,asta inseamna ca James si-a facut aparitia,in sfarsit.
Pe acelas rand cu noi,pe ultimul scaun spre dreapta s-a asezat un barbat.Avea parul brunet si ochi auri.Se pare ca acesta este vampirul nostrum.
Fara vre-un avertisment,si-a intors capul spre mine si a inceput sa ma priveasca.Cu siguranta,daca as fi fost om,as fi rosit.Ca la fiecare vampir,frumusetea lui ii impresiona pe cei din jurul lui.Chiar si eu am inceput sa ma holbez la el.Nu stiu din ce motiv,darn u puteam sa imi iau ochii de la el.Asta e ridicol!Fiecare vampir e la fel sau mai frumos ca el.De ce nu am stat sa ma holbez in acest mod la frumusetea vampirica a lui Edward?De ce ar trebui sa fac acest lucru tocmai cu James?
Filmul deja incepuse de zece minute,dar pana in momentul de fata nu i-am luat seama.Mi-am mutat privirea cu greu spre marele ecran.Filmul care se rula era unul gen comedie-romantic.Acest lucru o demonstra chiar si numele:,,Rapeste-mi inima!”
Oare de ce nu putea sa fie un film de groaza?De ce tocmai unul romantic?Se pare ca aceste doua intrebari erau printre miile fara raspuns.
Cand filmul s-a terminat,sunetul a mii de aplauze au rasunat in intreaga incapere.Jessica si Jacob s-au ridicat si au iesit afara,urmati de mine si Leah,apoi James.Ma simteam ciudat.Niciodata nu am iesit in oras sa ma plimb sau sa ma duc la restaurant.Nu!Atunci cand aveam nevoie sa ma relaxes,vanam.
Cei doi ,,porumbei” din fata noastra s-au dus la un restaurant ce se numea ,,The Pacifico”.Ne-am asezat in celalalt cap al restaurantului,la o masa mai retrasa.Acest lucru pentru orice eventualitate.Nu cred ca ne-ar placea prea mult daca Jessica ma recunstea.
Si era un lucru ciudat.Mirosul lui James nu mai era present.Oare se pregateste de vreun atac?Posibil.
Chiar daca stateam la distanta de cei doi si chiar si cu conversatiile oamenilor pe fundal,puteam auzi tot ce vorbeau ei.
-Jacob!a spus Jessica.Vroiam sa iti spun ceva inante ca intalnirea asta sa se termine.
Jacob se uita la ea curios,probabil intrebandu-se ce avea sa ii spuna.
-Ascult.a spus el cu un zambet enorm pe fata.
-Ei bine,nu prea stiu cum sa incep….De obicei imi marturiseste baieti mie,dar acum ca trebuie sa spun eu,nu prea stiu cum ar trebui sa sune.a spus ea.
O nu!Asa ceva nu este posibil.Stiu ce ii va spune si asta nu e ceva la care ne-am asteptat.Cu siguranta urmatoarele cuvinte nu se incadrau in planul nostru.
-Jacob!Sunt indragostita de tine din prima clipa in care te-am vazut si nu stiu daca si tu simti la fel.
Vroiam sa imi dau o palma mintala dar nu am avut timp sa fac nicio miscare.Am auzit pasi alergand prin padure si indreptandu-se spre noi.Parea furios,incapabil de a mai gandi coerent.Cu siguranta era James.Din cate am inteles eu,James e indragostit si de Jessica,dar si de sangele ei.Cu siguranta nu era de bine.
M-am ridicat de la masa,indreptandu-ma spre padure.Am trecut chiar pe langa Jessica si asta a fost.S-a uitat la mine si am putut vedea in ochii ei ca ma recunscut.
-Bella?a intrebat.
Dar mie nu imi mai pasa nici de ea,nici de Jacob,nici de Leah.Pur si simplu vroiam sa il opresc pe James.
Odata ce am fost sigura ca nimeni nu ma poate vedea,am inceput sa fuc cu viteza vampirica.
Deodata am simtit mai multi vampiri indreptandu-se spre acelas punct ca si al meu,James.Mintea mea nu era destul de coerenta in acel moment pentru a-mi da seama cine sunt.Vroiam un singur lucru:sa il prind pe James.Nu il puteam lasa sa ajunga la Jessica.Eu sunt vampir si ea e om.Ei I s-a dat puterea sa poata muri,iar mie mi s-a dat puterea de a opri orice moarte nu e la timpul ei.Daca James o prinde,o va omori….si aici fiind vampir,intervin eu.
Nu am observat ca de mine se apropia inca un vampir,pana in momentul in care am intrat in el.Izbitura a fost atat de mare incat am cazut amandoi pe iarba umeda.Ochii mei erau inchisi,si nici nu aveam vointa de a ii deschide.Stateam acolo si nici nu mai miscam.Eram atat de afundata in gandurile mele incat nici nu am observat ca vine cineva.Brusc,mi-am adus aminte de James.Nu mai puteam pierde timpul,asa ca m-am ridicat si am vrut sa fug,dar o mana ma prinse de taline.
Cand am deschis ochii in sfarsit,primul lucru pe care l-am vazut a fost parul aramiu al lui Edward.M-am uitat curioasa la el,nestiind ce cauta aici.Din cate imi aduc aminte,nu ii spusesem ca avem de gand s ail prindem pe James in seara asta.
-Ar trebui sa te uiti pe unde alergi!
Cuvintele lui m-au facut sa ma trezesc din gandurile mele.Privirea lui era una amuzata.Ma intrebam ce e asa de amuzant.
-Ce cauti aici?l-am intrebat cu aceeasi privire pe fata mea.
Zambetul nu i-a scazut nici macar un milimetru.Ei bine,chiar incepea sa ma calce pe nervi.
-O sa iti explic dupa ce il prindem pe James.
Inca ma tinea de talie spre uimirea mea.Ma tinea in felul acela in care Jasper o tinea pe Alice.Baiatul asta e cea mai misterioasa persoana pe care am intalnito vreodata.Mai intai sarutul,si apoi…imbratisarea.Nu pot sa neg ca nu mi-a placut senzatia pe care am avut-o atunci cand el ma saruta.Dar,crezand ca nu e bine ceea ce facea,el sa indepartat de mine,rupand sarutul.
Nu observasem ca in timpul in care imi aminteam de sarutul lui,ii priveam buzele.Atat de perfecte si…
-Esti bine?ma intreba el de data asta ingrijorat.
Ce idioata puteam sa fiu.Nu mi-a ajuns numai faptul ca ma tinea in brate,dar ma mai si holbam la buzele lui atat de perfecte.
-D-da!m-am balbait eu.
Privirea amuzata de mai devreme reveni,spre enervarea mea.
-Hmmm…cred ca imi poti da drumul acum.am zis.
Dar,bratele lui nu se mutara nici un centimetru de pe talia mea.Statea si se uita adanc in ochii mei,dar nu facea nici o miscare.
-Hei!am spus p un ton putin mai ridicat in speranta ca va reactiona.
Dar nimic.
-Edward!de data aceasta nu am mai spus,am tipat direct.
Si a mers.A tresarit atat de tare incat mai mult m-am speriat eu.Dar nu imi dadu drumul la talie,lucru care ma nelinistea.
-Hmmmm…ce?ma intreba el tulburat.
-Ah…bratele!
A inteles in sfarsit ca le-a tinut prea mult acolo,lucru care ma facea sa ma simt incomod.
-Oh,scuze.a mormait in timp ce isi retragea mainile.
Dupa ce am dedus ca eram libera,am incepu sa alerg spre,,tinta” mea.Din nou,vantul imi sulfa in fata cu o putere magnifica.Totusi,oricat de mult mi-as fi dorit,nu puteam sa admir vantul in momente ca astea.
Am simtit din nou acei pasi in urma mea,dar am continuat sa alerg din ce in ce mai tare.
Pasii lui Edward au fost inlocuiti de pasii lui James care se afla la nu mai mult de zece metri in fata mea.Mergeam cu viteza maxima a mea,si din catea am putut observa,viteza lui James nu era nici macar egala cu e mea,sa nu mai vorbim de faptul ca l-am ajuns in cateva minute.
Cand am fost suficient de aproape,m-am napustit asupra lui.Si-a infipt dintii in mana mea,dar acest lucru nu imi putea face nici cel mai mic rau.Cand am putut sa atac,i-am rupt mana si am aruncat-o la doi metri distanta.Mi-a prins si eu mana,dar m-am retras,asa ca nu a putut sa mi-o rupa si el.De abia acum mi-am adus aminte ca nu am la mine nimic cu care pot porni focul.Blestemat fie ceasul in care am plecat de acasa fara vreo bricheta sau chibrit.
James continua sa incerce sa imi rupa vreo mana sau vreun picior,dar nu l-am lasat.Am simtit cum cineva ma tragea de deasupra lui.Dar nu era corect.Trebuia sa il omor eu.Trebuia.
Apoi am vazut.Mai multi vampiri s-au napustit peste James rupandui celelalte membre.
Tanjeam sa fac eu asta.Dar se pare ca nimeni nu imi permitea asta.
Din cauza furiei,banuiesc,nu am putut identifica pe niciunul dintre vampiri care s-au strans acolo.Nu ma puteam controla.Dorinta de a aduce moarte era mai presus de mine,din nou.

Capitolul 6:Prada si pradator

Bella PDV

Am discutat tratatul cu Jacob aproximativ doua ore.Edward cred ca s-a plictisit de atat asteptat si a plecat.Totusi,eu vroiam sa existe un tratat intre La Push si mine,asa cum exista si intre familia Cullen si ei.
Desi este un lucru foarte ciudat,simteam o prietenie imensa intre mine si Jacob.Desi mirosul lui ma intoxica,mie imi placea sa fiu in comania lui.Cu siguranta niciun alt vampir nu ar vrea sa stea nici macar la 1 kilometru departare de ei.Cu siguranta,creierul meu nu functiona prea bine.
Jacob a plecat acasa in sfarsit.Pana la urma am rezolvat toate chestiile in legatura cu tratatul.Nu trebuia sa traversez granita dintre Forks si La Push,nu trebuia sa omor oameni,nu trebuia sa transform oameni si nu trebuia sa afle vre-un om despre vampire s-au varcolaci.
La fel ca intotdeauna plictiseala ma acapara total.Nicio ocupatie care sa ma fure nu imi veni in minte.Oare…oare ce as putea face?Oare ce m-ar putea distrage de la plictiseala.
Bineinteles!Mi-am spus in sinea mea.M-am hotarat sa fac cea ce adoram intotdeauna sa fac:sa alerg.Sa simt cum vantul trece prin parul meu castaniu.Cum kilometri trec sub picioarele mele.Era ceva absolut minunat.
Dintr-o data mi-a venit in minte chipul lui Edward.Oare as putea sa ma duc la el sa ii cunosc familia?Cred ca nu ar fi nici o problema.
Am urmarit mirosul lui Edward care se putea simti in aer,pana la o vila uriasa.Avea doua etaje si garaj pentru masinile lor.Casa mea era jumate din aceasta imensa vila.Sunt sigura ca oricat de incet as fi mers,ei tot m-ar fi simtit.
M-am dus in fata usii,apasand soneria.O Alice fericita isi facu aparitia la usa.
-Bella!spuse ea si ma cuprinse intr-o imbratisare puternica.
-Alice!am spus imbratisand-o inapoi.
Intr-un final imbratisarea se termina.
-Oh,Bella…intra!
Am intrat in sufragerie,unde se pare ca era o discutie de familie.Mda,ce moment mi-am ales si eu ca sa fac o vizita.
-Imi cer scuze ca am venit neanuntata,dar…am spus dar un vampire blond,in jur de vreo 35 de ani umani,ma contrazise.
Presupun ca era tatal lui Edward.
-Oh,Bella!Nu trebuie sa iti ceri scuze.Tu vei fi mereu binevenita in casa asta.In fond,fiind vampire,discutia asta te priveste si pe tine.imi spuse.
-Bella,el este tatal nostru,Carlisle!Iar aceasta este mama noastra,Esme!imi spuse Edward in timp ce gesticula cu mana mai intai spre barbatul care tocmai imi vorbise,apoi spre femeia ce statea langa Emmett zambind dulce.
-Incantata!am spus.
-Ca si noi de altfel!imi spuse Esme.
Alice ma conduse pana la fotoliul de langa canapeaua unde stateau ceilalti ,si imi facu semn sa ma asez.
-Bella!incepu Carlisle.Un vampire care se hraneste cu sange uman,a fost atras de o fata din liceu.Nu ma indoiesc ca peste putin timp,adolescenta va muri.
La asta chiar nu ma asteptam.Asa cum a spus si Carlisle, nu exista urma de indoiala ca acea ghinionista fata nu va mai trai.
-Cine este….cine este fata?am intrebat.
-Jessica Stanley.
De data aceasta imi raspunsese Edward.
Oh,Jessica Stanley!E Jess din grupul lui Mike,care,se pare ca acum fac si eu parte.Nu puteam sa las sa ii se intample ceva Jessicai.Faptul ca acest lucru se discuta cu seriozitate,inseamna ca si familia Cullen nu au de gand sa o lase pe Jess sa moara.
-Nu…nu o putem lasa sa moara.Trebuie sa facem ceva!am spus ridicandu-ma in picioare.
-Bella,mai e ceva!James nu are niciun tratat cu La Push.Daca se duce acolo,noi nu putem sa il urmarim.Si din cate am inteles,acum nici tu nu poti.
Avea dreptate ,dar totusi,Jacob este prietenul meu.Si nici nu cred ca mai este necesar sa il rog sa il urmareasca,asta pentru ca este de datoria lui sa apere oamenii.
-Sunt sigura ca Jacob il va urmarii cat timp este in La Push.
Comentariul meu l-a facut pe Edward sa scoata un marait.



Edward PDV

Stateam pe canapeaua alba de piele si ma gandeam oare cum poate Bella sa suporte mirosul javrei de Black.Cu ceva timp in urma as fi putut jura ca niciun vampir nu ar putea sta impreajma unei corcituri.
Carlisle si ceilalti au stabilit planul pentru a o proteja pe Stanley.Eu unul nici nu m-as mai sinchisi.Totusi,acesta nu sunt eu.Adevaratul Edward nu ar fi intors spatele nimanui,cu atat mai putin unui om.De cand aceasta vampirita fermecatoare a venit in Forks,m-am schimbat.
Bella a spus ca ea il va suna pe Black pentru al anunta de venirea lui James.Si am o vaga impresie ca Jacob nu se va multumi sa apere La Push-ul,ci va vrea sa apere si oamenii din Forks,inclusiv pe Stanley.
Afara se facuse noapte si Bella a spus ca trebuie sa plece pentru al suna pe Jacob,pentru ca spre neosebire de noi,ei au nevoie de somn.


Bella PDV


Am inceput sa alerg spre casa mea. Din nefericire a trebuit sa ma opresc la intrarea in oras. Of... fie. Ce mai conteaza? Oricum la viteza cu care pot alerga nu ma va vedea nimeni, mai ales ca e intuneric. Am ezitat putin la adapostul ultimului copac, apoi mi-am luat avant si am fugit cat de tare am putut. In exact 2 secunde si 15 sutimi eram in dormitorul meu, bineinteles dupa ce ma catarasem pe geam.
Am luat mobilul aruncat in pat, si am format numarul lui Jacob. Imi aminteam perfect cifrele scrise dezordonat pe foaia de hartie.
-Alo? imi raspunse vocea unui barbat necunoscut.
-As vrea sa vorbesc cu Jacob, va rog. Este acasa?
-Da, este, dar doarme. Suna te rog peste cateva ore.
-Dar este urgent. am protestat eu. Va rog sa il sculati si sa ii spuneti ca este vorba de un tratat. Stie el despre ce este vorba.
-Tratat, zici? se auzi vocea panicata a barbatului in telefon. Bine, bine. O sa il scol. Cine il cauta?
-Bella.
-Asteapta un minut, Bella.
Am auzit cum a pus receptorul pe masuta probabil, apoi niste roti care se indepartau. Hmm... O impinge ceva? O fi in scaun cu rotile? Nu conteaza. Aceste intrebari nu sunt importante in acest moment.
-Da, Bella. Ce s-a inamplat?
-Oh! Ai venit repede. am spus eu surprinsa.
-Mda... Cand a auzit ca este vorba de tratat, tata chiar a aruncat o galeata cu apa pe mine pentru ca nu vroiam sa ma trezesc.
-Tatal tau stie despre vampiri si varcolaci? am intrebat surprinsa.
-Da. Tatal tatalui meu, adica bunicul meu, Ephraim Black a facut tratatul cu Familia Cullen. In fine. Nu conteaza asta. Ce e asa de important de ma suni la ora asta?
-Un vampir, James, vrea o fata de la liceul la care merg. Este vorba de Jessica Stanley. Noi nu il putem urmari pe teritoriul vostru din cauza tratatului. Dar voi trebuie sa fiti cu ochii in patru. Pe el nu il impiedica nimic sa vaneze pe teritoriul vostru.
-Asta nu o sa se intample, Bella. Eu si Leah o sa ne mutam in aceasta perioada la liceul vostru. O sa ii anunt si pe ceilalti. O sa te contactez cand stabilim totul. Pa, Bella!
Nu am apucat sa imi iau la revedere sau sa protestez. De ce sa se mute la liceul la care invata Jessica? Nu are nici o logica. Noi pentru ce suntem aici? M-am uitat din curiozitate la ceasul telefonului mobil. 7:45. Cum reuseam eu sa fiu mereu in intarzier? Am cautat niste haine in sifonier si m-am schimbat. Parca venise o tornada, asa imi arata dormitorul. Am luat in fuga cheile masinii si am ajuns la scoala pe la 8:00. Un record nou.



Jessica PDV



Din fericire am ajuns la scoala inainte sa se sune de intrare. Am parcat langa doua motociclete superbe. Avem elevi noi? Sau sunt doar in vizita?
Am intrat in sala de clasa, asteptandu-ma sa o gasesc pe Bella in banca, uitandu-se ca de obicei in gol. Dar in locul Bellei era un baiat. Unul superb. Cu parul si ochii negrii, pielea inchisa la culoare, si foarte bine facut, dar intr-un mod natural, pentru ca se vedea clar ca a tras de fiare sau ceva de genu' asta, cum se chinuie Mike de cateva zile, numai pentru a o impresiona pe Bella. M-am asezat la locul meu, lasandu-mi gheozdanul sa cada fara zgomot pe podea.
-Buna. imi spuse el, si cred ca inima mea a sarit din piept in acel moment. Eu sunt Jacob Black. se prezenta, si nu am putut sa nu remarc vocea lui putin ragusita, atat de placuta, incat l-as fi pus sa vorbeasca ore intregi fara sa se opreasca.
-Buna. Ma numesc Jessica Stanley.
Am dat mana, si am ramas uimita de finetea si caldura mainii lui. Era uimitor in multe privinte. Mult mai uimitor decat Edward si Bella. Amandoi erau atat de reci mereu... atat de distanti... nu mancau niciodata...
-Imi poti da drumu la mana acum. imi spuse Jacob chicotind.
Isi indrepta ochii spre usa, doar pentru a o vedea pe Bella. Se uita ciudat la ea. Nu imi placea. La mine vroiam sa se uite cu atata dorinta.
-Hei, crezi ca am scris bine exercitiul asta? l-am intrebat pentru a-l face sa realizeze ca statea langa mine.
-Nu stiu. Eu nu am facut spaniola. Faceam franceza. Iac. Spaniola mi se pare ceva mai usoara.
-Da, este grea franceza.
-Ce zici daca mergem in seara asta la un film, in Port Angeles? Am intrebat fara sa ma gandesc.
Eram o idiotata. Nu va accepta. Abia ne cunoscusem. Eram o tampita.
-Sigur. Ar fi frumos. ma surprinse el cu un raspuns afirmativ.
Wow.Niciodata nu m-as fi gandit ca va merge la film cu o cineva cu care de abia se cunoscuse.Era un tip foarte ciudat.Dar era super frumos,asa ca nu ma puteam plange.


Bella PDV


Stateam la ora de spaniola si ma uitam la Jessica cum incerca sa flirtreze cu Jacob.Era intr-un fel amuzant.Pun pariu ca Jacob nici nu si-a dat seama de asta.
Clopotelul anunta sfarsitul glorioasei ore.Mi-am luat cartile si am vrut sa plec afara dar Jacob ma prinse de mana.
-Hei Bella!In seara asta o sa ma duc cu Jessica la film si…imi spuse el dar nu l-am lasat sa termine.
-Ce?Noi vrem sa o scapam pe Jessica din ghearele lui James si tu te duci cu ea la film?am spus nervoasa.
-Bella,ea m-a invitat.Si in plus,cred ca ar fi o ocazie foarte buna ca sa o putem urmari.
Ei,si cu asta mi-a inchis gura.Stia si el niste replici care stia sigur ca nu mai am ce spune.E un baiat asa ciudat.
-Ok,deci sa spunem ca ai dreptate.Tu te vei duce la film cu Jessica,iar eu va urmaresc in caz ca apare James.
Dupa fata lui se pare ca nu era de acord cu propunerea mea.Doar nu se gandea ca sunt geloasa,ca vreau sa vad daca nu cumva ajunge mai departe si…
-Bella…e prea periculos.Va veni si Leah cu tine!
Ce?Acum el se gandea la siguranta mea.Doar eram si eu un vampir cu ani de experienta.
-Dar…am incercat sa protestez,dar Jacob imi puse un deget pe buzele mele reci.
-Nu Bella!Intelege!Deciziile sunt deja luate.Tu si Leah ne veti urmari in Port Angeles in seara asta.
Acestea fiind spuse el iesi ca o vijelie afara din clasa.Ufffff…cum ma putea lasa asa?Am renuntat la intrebarile care mi se invarteau in cap,si am iesit afara.

Capitolul 5:Vizitatorul

Am ajuns in sfarsit acasa. Acasa la mine,evident .Edward nu a spus nimic,pur si simplu ma urma in casa.Pe fata lui se putea citi indiferenta.
Cand am ajuns in sufragerie,am gesticulat cu mana,in semn sa se aseze pe canapeaua de piele aflata in mijlocul camerei.Nici de data asta nu a spus nimic.
-Daca tot imi spuneti toti ca miros ca un caine,atunci am plecat la dus.am spus indreptandu-ma spre baia din camera mea.
-Ai face bine!l-am auzit cand am ajuns la mine in camera.
Am trantit usa furioasa.Ce tupeu avea!Am intrat in baie,in aceasi stare.
Apa rece se simtea atat de bine pe corpul meu de aceeasi temperature.Nu imi venea sa ies de acolo.Dar totusi trebuia.Nu ca imi pasa prea mult,dar aveam un musafir asteptandu-ma in sufragerie.
M-am imbracat cu o pereche de pantaloni treisferturi stramti albastri,si o bluza roza,lunga pana in zona fundului,mulata pe corp.In picioare mi-am luat o pereche de adidasi de la Nike,de culoare roz cu negru,combinat.
Intr-o secunda eram in sufragerie.Edward statea in acelas loc si privea televizorul la fel de indifferent.
M-am asezat langa el,uitandu-ma si eu la televizor,ce era pe un program de muzica ce se numeste Mtv.Melodia care era acum se numea Amazing si era cantata de Inna,o cantareata din Romania.
-Mirosi mult mai frumos acum!ma tachina el.
-Am vrut doar ca sa ma revigorez cu apa rece de la dus.Nici pe departe sa iti fac tie pe plac.
Edward se stramba la propozitia mea.
-Apropo…nu am intrebat mai devreme pentru ca asteptam sa fim singuri.Deci,te-ai intalnit cu vreunul dintre varcolaci?ma intreba el serios.
Offff!Iar faza cu varcolacii?
-Raspunsul meu este da,numele lui este Jacob.Si totusi,de ce credeti ca ei sunt varcolaci?am intrebat vizibil iritata de toata chestia asta cu varcolaci.
-Nu sunt varcolaci?intreba el radicand din spranceana.
-Varcolacii nu sunt sigur pentru ca ei se transforma in lupi doar cand e luna plina,la fel ca si Copiii lunii.Ce mai potrivit num ear fi Cei care isi schimba forma.am spus.
El se uita la mine ganditorSe pare ca a fost inselat in stil mare.Avea o privire indurerata,de parca ar vrea sa faca ceva,dar in acelas timp crede ca ar fii o mare greseala.
Totusi,se apleca usor spre mine,Cu fiecare secunda care trecea,fetele noastre erau mai aproape una de alta.
Dintr-o data,fata lui veni cu rapiditate spre mine,reusind sa isi uneasca buzele cu ale mele.Nu era o senzatie urata,dimpotriva,era chiar…placut,intr-un fel.
M-am lasat purtata de sentimente pentru prima oara in existenta mea.M-am ridicat putin,luand o pozitie mai confortabila,dar neintrerupand sarutul.M-am lasat peste Edward,trantindu-l de canapeauna moale.Mainile mele s-au incalcit in parul lui aramiu , iar ale lui imi masau usor spatele.




EDWARD

Nu m-ai puteam rezista tentatiei.Era asa frumoasa.Pur si simplu nu imi puteam lua ochii de la ea.Dar in acelas timp,stiam ca nu era bine ce vroiam sa fac.Totusi,frumusetea ei ma manipula intr-un mod involuntar.
M-am aplecat spre Bella,avand ca obiectiv sarutul.Ea parea ca inca nu s-a prins de ce vroiam sa fac.Buzele mele le gasira in sfarsit pe ale ei.Erau asa cum mi-am imaginat:moi si perfecte.
Un lucru surprinzator era ca nu m-a respins,chiar mi-a raspuns la sarut.Mai mult,s-a ridicat in genunchi ,buzele noastre fiind lipite.Apoi s-a lasat peste mine,lovindu-ma de canapeauna pufoasa.Mainile ei reci s-au incurcat cu parul meu rebel,iar ale mele se aflau pe spatele ei.
Sentimentul era foarte placut.Bella.Era atat de frumoasa si de pasionala,incat iti venea greu a crede ca era acelas vampir ce vaneaza animale si le bea sangele.Nu stiu ce era cu noul sentiment pentru Bella,dar stiam ca nu vreau sa scap de el.
Dar,stai!Ce faceam?Ma lasasem urmat de hormonii nenorociti de adolescent,pe care nici nu credeam ca ii am.
Mi-am desprins usor buzele de ale ei,tragandu-ma de sub ea.Era un idiot.Cum puteam face una ca asta?Idiotul care tocmai urma sa se culce cu cea mai frmoasa vampirita din intreaga lume,(care nici macar nu cred ca ea vroia asta)nu semana cu vampirul educat cu care Carlisle se mandrea.
Eram un las.
-Imi pare atat de rau,Edward!imi spusese Bella.
Cred ca glumea.Eu sunt idiotul care a scapat total de sub control si tot ea isi cere scuze?
-Nu,Bella!Eu sunt cel ce trebuie sa…
Dar nu am mai apucat sa mai spun nimic pentru ca mirosul ce o bantuia pe Bella mai devreme,revenise.Dar nu era de la ea.Era de la potaia care se credea varcolac.Se pare ca si Bella a simtit mirosul lui.
,,Ar trebui sa…nu.Nu ii pot cere asa ceva.E asa de frumoasa,incat nici nu ma deranjeaza faptul ca e vampir."gandurile potaii imi rasunau in minte.
Cainele s-a apropiat de usa,batand usor in ea.Bella se ridica de pe canapea,vrand sa ii deschida usa,dar am prins-o de mana,dezaproband din cap.M-am ridicat usor,indreptandu-ma spre usa.I-am deschis-o cu oarecare nervozitate in miscarii.Potaia parea surprins sa ma vada in casa Bellei.
-Hei,Cullen,ce te adduce pe aici?intreba el indifferent.
-Cred ca acelas lucru te-as putea intreba si eu.am spus radicand o spranceana.
Mirosul lui de corcitura il puteai simti in intreaga casa.Pur si simplu iti ,,misca” nasul.
-Am venit in rol de Alfa ca sa pot discuta cu Bella despre tratatul pe care vrem sa il facem ca ea.Acelas pe care il avem si cu voi,Cullen-ii.explicat cainele.
-Un tratat?Sigur.a spus Bella zambind.
Era ceva in zambetul ala…ceva ce nu imi place.Bella si Jacob se intelegeau foarte bine dupa cum puteam observa.
Jacob se duse sa se aseze pe canapea,langa Bella.M-am dus si eu si m-am asezat in cealalta parte a Bellei.Speram ca nu va trebui sa il suport mult pe Jacob.
,,Cat de mult as vrea sa dispara Cullen de aici."gandurile lui m-au surprins,desi nu ar fii trebuit.
Am afisat un mic zambet,ca Jacob sa il poata vedea.
,,Ai putea sa iesi din capul meu?"ma intreba el mintal.
-Nu!E ceva involuntar.am spus cu acelas zambet pe buze.
-Ce?intreba Bella surprinsa.
Ei bine,probabil aratam ca un nebun.Dar eu doar ii raspundeam lui Jacob.Nu e vina mea ca el nu poate sa imi citeasca gandurile.
-Ii raspundeam lui Jacob la un gand.Vrea sa plec!am spus abia abtinandu-ma sa nu rad.
Bella se uita la pocitanie,care ma privea cu rautate.Daca privirile ar ucide,acum as fi si fara suflare si la privirea care mi-o adresa,cu siguranta si inmormantat.
Timpul trecea si cei doi nu terminase de stabilit conditiile tratatului.Al naibi tratat.Sunt mai mult ca sigur ca acesta nu era singurul motiv pentru care Jacob a venit la Bella. Dar,inca un lucru era lamurit.Jacob era indragostit pana peste cap de Bella.Acest lucru ma facu sa ma gandesc oare ce simt eu pentru ea.Sentimentele mele erau confuze,foarte confuse.
Chiar daca era vampir,nu puteam sa nu imi doresc sa o apar,sa o protejez.Erau sentimente pe care inca nu stiam cum sa le numesc.
Mirosul javrei de langa mine era insuportabil.Si probabil i-as fi facut o placere lui Jacob daca plecam.
-Bella,m-ai vorbim la scoala!Am plecat!am spus ridicandu-ma de pe canapea.
-Oh…ok!imi spuse Bella pe un ton ce trada o urma de dezamagire.
,,In sfarsit!Credeam ca nu mai pleaca"gandi javra cu rautate,
Din locul in care Bella statea nu am auzit nimic,absolute nimic.Cred ca va trece ceva timp pana ma voi obisnui cu asta.
Am iesit pe usa avand ca destinatie poiana din mijtocul padurii,acolo unde obisnuiam sa imi petrec majoritatea timpului.Am inceput sa fug cu acea viteza vampirica.Simteam vantul ce imi batea in fata,era asa de placut.
Cand am ajuns in poiana,m-am trantit pe iarba umeda.Firicelele de iarba imi gadilau fata usor.Mirosul unei capriori aflate la circa 15 metri departare imi invada simturile.Chiar daca avea un miros dulce,nu am fost tentat.Ziua precedenta am vanat cu Bella,deci nu imi era sere deloc.Am ramas intins in acel mic paradis.
Orele treceau pe langa mine,fara sa imi dau seama.Soarele care apunea imi dadea de inteles ca noaptea se apropia.M-am ridicat in pozitie verticala admirand natura si frumusetile ei.
,,Edward!"ma striga Alice in gandurile ei.,,Vino acum acasa!"
Nu am mai stat pe ganduri si am pornit cu o viteza supraomeneasca spre casa mea.Vantul rece iar imi lovea fata incet , nu stiam ce e mai placut cand alergi decat acea senzatie.
Cand am ajus acasa un miros strain de vampir ma lovi direct in fata.Am intrat grabit in casa,vrand sa aflu cine era vizitatorul.
Alice ma intampina cu un zambet bland pe chip.
-Alice,ce se intampla?am intrebat.
-Este Laurent!ma informa ea.A venit sa ne avertizeze.James,prietenul lui,a fost atras de Jessica Stanley.Nu va dura mult pana o va omori.
-Jessica!Chiar isi merita soarta asta,nu crezi?am intrebat.
-Edward Anthony Masen Cullen!se rasti la mineE un om.Iar noi protejam oamenii,indiferent de persoana,daca o placem sau nu.
-Bine,bine!O sa fiu prin preajma ei.Dar in incercarea mea de a o poteja,daca se intampla sa afle de existenta noastra?
Se pare ca nu avea raspuns pentru intrebarea mea,fapt fiind dovedit ca ea a plecat spre camera ei fara sa mai scoata vreun cuvant.
Am plecat si eu in camera mea.Aveam nevoie de muzica lui Debbusy sau Robert Pattinson.
Cand am ajuns in camera,am pornit muzica,apoi m-am intins pe canapeauna alba din dormitorul meu.Vroiam sa dorm,dar nu puteam .Imi era asa de dor de vise.De cand am devenit vampir nu am mai avut niciodata nici un vis,dar nici un cosmar.Cauza este ca vampirii nu pot dormi.

Capitolul 4:Miros de corcitura

(Recunosc...nu am puterea sa te recunosc)


Cand acea zi de scoala se terminase,m-am hotarat sa ma duc sa platesc masina.Drumul nu a durat mult,asta pentru ca banca nu era departe de liceu.
Lumea se plimba prin holul lung al bancii,unii intrand,altii iesind.Dupa ce am paltit m-am intors in masina.Ajunsa acolo am pornit masina,iesind pe soseaua plina cu masini si scutere.M-am aplecat pentru a porni radioul.Am bagat CD-ul meu preferat de muzica.In boxele mici din spate,incepea sa se auda melodia My immortal cantata de Evanescence.
Era o melodie ce emana pasiunea,si tot odata linistea.Tocmai de aceea era printer melodiile mele preferate.
Melodia era atat de frumoasa incat nu m-am putut abtine sa nu cant.



I'm so tired of being here
Suppressed by all my childish fears
And if you have to leave
I wish that you would just leave
'Cause your presence still lingers here
And it won't leave me al…




Insa nu am mai putut continua,deoarece am zarit un baiat care a intrat in fata masini mele,la o distanta de aproximativ douazeci de metri.Am apasat frana disperata.Nu vroiam sa mai omor oameni.
Masina se opri incetul cu incetul,oprindu-se la o distanta de vreo doi metri de baiat.Am oprit radioul,iesind din masina.Eram atat de furioasa pe baiatul acela.Vroiam sa tip la el.Din cauza lui urma mai adaug un cadavru pe lista mea de omucideri.
Dar,cand am facut contact cu aerul ce trebuia sa fie proaspat,am simtit un miros gretos de corcitura.Am incercat sa simt de unde vine mirosul.Surpriza!Mirosul venea de la baiatul ce acum statea ingenunchiat pe jos,in urma aproape-accidentului.
Imediat ce si el a simtit mirosul meu de vampir,s-a ridicat in picioare uitandu-se la mine.
Cand ajunse aproape de mine, a scos un marait puternic.
-Corcitura,ce cauti aici?l-am intrebat.
-Acesta este orasul meu si eu ar trebui sa te intreb lucrul asta,strigoiule!a spus fiind vizibil furios.Esti unul dintre Culleni?
Deci,corcitura aceasta il cunostea pe Edward si familia lui.
-Nu!Ma numesc Bella Swan si am venit de curand in oras.
Privirea lui imi dadea de inteles ca nu eram binevenita.
-Strigoiule,eu sunt un varcolac,desi ma indoiesc ca nu ti-ai dat seam.Si asta imi spune ca trebuie sa te ucid,spre apararea oamenilor din Forks.
Varcolac?El chiar credea ca e vracolac?Ce corcitura stupita!
-Varcolac?Eh,ai vrea tu!am spus cu un pic de sarcasm in voce.
Privirea lui imi spunea ca e nedumerit.
-Ce vrei sa spui?ma intreba.
-Voi nu sunteti varcolaci.Sunteti decat niste corcituri.Alta denumire nu ar fii mai buna pentru voi.am spus.
Deci,corciturile astea se credeau varcolaci,adevaratii stapani ai puterii transformarii.
Se uita la mine nedumerit,parka…ranit.Dar nu aveam ce-i face.Pur si simplu am spus adevarul.
Ma lua de mana si ma ,,conduse” pana la buticul dupa cealalta parte a drumului.Ma puse pe scaun,dupa care se aseza si el pe scaunul din fata mea.
-Sa revenim sa discutia noastra anterioara.De ce ar trebui ca tu sa ma ucizi?am intrebat eu radicand din spranceana.
Se uita la mine cu privirea aceea prierduta.
-Pentru ca eu sunt…aparatorul Forks-ului.Singurii vampiri care au voie aici sunt Cullenii,din cauza tampitului de tratat pe care l-au facut cu strabunicul meu.Crede-ma ca daca nu ar fii tratatul,i-as fi omorat pana acum.explica corcitura.
-Oh,fii serios!am spus.Tu chiar crezi ca ii poti ucide pe Culleni?Ai vazut cati sunt?
Corcitura schita un zambet.
-Da!Am vazut!Dar tu nu ai vazut cati suntem noi.spuse el cu acelas zambet tampit.
Oh,te rog!Chiar si asa,vampirii sunt mult mai puternici decat corciturile astea care pretind ca sunt varcolaci.
-Totusi,nu stiu de ce nu te omor pe tine acum.spuse el ganditor.
-Poate ca iti este frica de mine!am presupus eu cu un zabet smecher.
-Oh,i-ati gandul!spuse el cu acelas zambet ca mai devreme.Pur si simplu…nu stiu.Ceva din mine nu ma lasa.
-Pacat,mie nu imi sta nimic in cale sa te omor pe loc!Mai ales ca era sa te omor cu masina.am spus cu o urma de umor in voce.
-Dar,totusi!Probabil as omori orice alt vampir,dar cu tine…e altfel.
Brusc,mirosul corciturii asteia mi-a venit direct in fata.Era o duhoare atat de scarboasa incat nu mai puteam respira.Cum poate oamenii sa treaca pe langa el,fara sa lesine?
-Ti-ar face bine o baie!i-am spus sperand ca il pot jigni.Mirosi ca naiba!
-Nici tu nu mirosi prea misto.imi spuse el facandu-mi cu ochiul.
Totusi,chiar si cu mirosul acela insuportabil,corcitura era de treaba.,,De treaba”…asta ar fii insemnat o raritate.Eu,vampirul Bella Swan sa ma imprietenesc cu o corcitura care mai si duhneste.Dar,daca stau sa ma gandesc mai bine,nimeni nu ma putea opri.
La un moment dat,chelnerul vine la masa noastra cerandu-ne comanda.
-Ah,eu nu vreau nimic!am spus.
Bineinteles ca daca ar vrea sa imi aduca un pahar de sange proaspat nu m-as supara.
-Eu vreau o savarina si un suc.ii spuse corcitura chelnerului.
-Si tu esti…?am spus eu lasand intrebarea neterminata,stiind ca isi va da seama ce am vrut sa spun.
-Oh,am uitat sa ma prezint.Eu sunt Jacob Black.imi spuse el intinzandmana spre mine.
-Cum am mai spus,eu sunt Bella!am spus punandu-mi mana mea rece in palma lui fierbinte.
Era asa de calda palma lui,incat nu cred ca o mai puteam tine mult acolo.
Chelnerul veni sa ii aduca lui Jacob comanada.Nu m-am putut abtine sa nu ii arat putin dezgust lui Jacob pentru mancarea ce o alesese.Era gretoasa.Mi-am tras mana din palma lui,lasandu-l sa manance.
Jacob incepuse sa manance din savarina,mai luand cate o gura de suc din cand in cand.
-Deci,tu ii cunosti pe Culleni?ma intreba cu gura plina.
-Mda…eu si Edward Cullen aveam ora de biologie impreuna!Dar inafara de asta,ma inteleg bine si cu fratii lui.i-am explicat.
Jake terminase in sfarsit din savarina si acum mai lua cate o gura de suc pentru al termina.
-Si tu esti…ah…cum numea Cullenii dieta lor?spuse ganditor.
Am scot un chicot mic care se pare ca i-a atras atentia pe mine.
-Vegetariana!Si da..sunt si eu asa.
-Misto!Inseamna ca nu va trebui sa te omor.spuse el la fel de ganditor ca mai devreme.
Seara incepuse sa isi faca aparitia printre norii ce se aflau pe cer.M-am ridicat de la masa vrand sa plec,dar Jake ma opri punand palma lui pe incheietura mainii mele.
-Da?am intrebat asteptand un raspuns.
-Ne vom mai vedea?
M-am gandit pentru un moment la asta!Hmmmmm…Un vampir sa fie prieten cu o curcitura.
-Uite!imi spuse el intinzand spre mine o tablita de plastic.Numarul meu de telefon.
-Oh,mersi!am spus nestiind ce altceva sa zic.
El doar mi-a facut cu ochiul.
Am plecat din butic indreptandu-ma spre Porshe-ul meu.Nu mai vanasem de ceva vreme,asa ca m-am hotarat sa ma duc la cea mai apropiata padure ca sa vanez.Am pornit muzica,apoi am accelerat.
Incepuse o alta melodie care era de asemenea pe lista mea de muzica preferata. Melodia se numea ,,Insatiable" cantata de Savage Garden.
Semaforul din fata mea arata rosu,asa ca am decis sa respect regulile oamenilor. Langa masina mea,in partea stanga,se opri un Volvo de aceasi culoare cu masina mea.Stiam a cui era masina:a lui Edward Cullen in persoana.Mi-am intors capul in incercarea de a vedea ceva.Asa cum banuiam,Edward statea in scaunul soferului, uitandu-se la ceva in stanga.Langa el era Emmett.
Dintr-o data privirea lui s-a intors in directia mea.Cand m-a vazut,fata lui s-a transformat intr-una careia i-a spus cineva ca Mos Craciun exista.
-Hei,Eddy!spuse Emmett atragandu-i atentia lui Edward.
-Mda...zi!zise Edward neintorcandu-si privirea spre el.
-Uite-o pe Bella!
Edward se uita rapid spre mine.Privirile noastre se intalnira in sfarsit.Parul lui aramiu era atat de frumos,pur si simplu nu imi puteam lua ochii de la el.Era asa de frumos,chiar si pentru un vampir.
Semaforul se facu verde,lasand masinile oprite sa porneasca.Masina mea porni in acelas timp,in aceeasi directie,Emmett se uita incontinuu la mine,zambind usor.Soferul Volvo-ului incetini putin,acest lucru permitandu-mi mie sa inaintez.Dupa cateva minute nu mai vedeam acea masina argintie in spatele meu.
Am mers cu aceeasi viteza pana intr-o padure.Am oprit masina,apoi m-am dat jos intreptandu-ma cu pasi umani in padure.
Cand am fost sigura ca nimeni nu ma poate vedea,am incercat sa alerg cu o viteza vampirica.Un miros de caprioare imi veni direct in fata.Se aflau la zece metri de mine,in partea de est.
Cand am simtit gustul sangelui animalului in gura mea,mostrul din mine imi spune ca vrea mai mult arzandu-mi gatul.
Am baut decat sangele a doua caprioare.Cand mi-am infipt dintii in gatul celei de-a treia,un miros puternic de vampir inunda simturile.
Dupa niste copaci,se puteau vedea doua siluete.Cand s-au apropiat de mine mi-am putut da seama ca erau Edward si Emmett.
I-am dat drumul caprioarei fara viata ridicandu-ma din pozitia in care stateam.I-am privit pe cei doi cu o privire plina de suspiciuni.Emmett nu spunea nimic,doar ridica din umeri.M-am uitat la Edward cu aceeasi privire,punand intrebari cu subinteles.Dar el nu raspunse nimic.
-Pfff,Bella!Mirosi ca un caine dintr-aia.spuse Emmett punandu-si mana la nas.
Edward paru ca nu observase,dar acum ca era atent la miros,se stramba si el putin.
-Deci,ce cautati pe aici?intreb eu vazand ca nimeni nu raspunde la intrebarea mea nepusa de mai devreme.
Edward inceta sa se mai strambe din nas,apoi spuse:
-Tiam vazut masina parcata si m-am gandit sa iti tinem companie la vanatoare!
-Mmmmmm.am mormait eu.
Au mai trecut cateva minute in care noi trei stateam si ne priveam unul pe altul.Puteam sa stau si sa ma uit la Edward o eternitate.
-Ei bine,Bella,Edward!Eu trebuie sa plec.Ma asteapta Rose.spuse el zambind ca un copil mic.Si va trebui sa plec cu Volvo-ul lui Edward,asa ca Bella,te-as ruga sa ii oferi si lui un loc liber in masina ta.
Si acestea fiind spuse,Emmett topai cativa metri,apoi o lua la fuga.
Edward nu isi muta nici o secunda privirea de pe fata mea.Recunosc ca imi placea ca el sa ma priveasca,dar acum incepea sa ma enerveze faptul ca de cateva minute facea asta incontinuu.
-Daca ai venit sa vanezi,atunci vaneaza!
Replica mea l-a facut sa se trezeasca la realitate.Incepuse a fugi spre o caprioara aflata la nu mai mult de cincisprezece metri.M-am apucat si eu sa imi termin masa.M-am napustit asupra unei caprioara aflata la mare distanta de locul in care Edward vana.
M-am uitat la hainele ce le purtam si erau impecabile.Atatia ani de practica mi-au prins bine.
M-am dus la masina,gandindu-ma ca Edward ar veni singur acolo.M-am asezat pe scaunul soferului ,apoi am inchis portiere.Am dat drumul la muzica.De aceasta data era Never Think cantata de Robert Pattinson.Binenteles ca si melodia asta era printre favoritele mele.Inca o data nu m-am putut abtine sa nu cant…



I should never think
What’s in your heart
What’s in your home
Si I won’t


Dar apoi a inceput o alta voce sa cante,asa ca m-am oprit.

You’ll learn to hate me
But still call me baby
Oh,love
So call me by my name

Canta asa de frumos,nu vroiam sa se mai opreasca.

And oh save you soul
Save your soul
Before,you’re too for gone
Before nothing can be done

Dar s-a oprit.M-am uitat la persoana care a cantat si era Edward.Avea o voce atat de frumoasa.Pur si simplu imi doream sa il ascult zi si noapte,noapte si zi.
Se uita amuzat la mine.Oare ce facusem?Oare am spus lucrurile alea cu voce tare?Nu,nu cred.
-Ai o voce foarte frumoasa!imi spuse.
M-am incruntat.El avea o voce pe care as dori sa o ascult mereu si tot el imi zicea ca eu am o voce frumoasa?Cred ca glumeste.
-Eu nu sunt nimic in camparatie cu tine.am spus sincer.
A scos un mic chicot.
-Totusi si tu ai o voce speciala.
Miam dat ochii peste cap la auzul cuvintelor lui.
-Daca o sa mai continui ,nu o sa te mai cred deloc.am spus iritata ca se tot incapatana sa imi spuna lucruri frumoase despre vocea mea,cand el era aici ca sa ma compar singura cu el.
Fara nici vre-un avertisment a inceput sa rada zgomotos.Ma uitam serioasa la el,incercand sa imi amintesc ce spusesem incat l-ar putea face sa rada asa.Cand el mi-a fazut fata serioasa,a inceput sa rada si mai tare.
Peste aproximativ zece minute s-a oprit,afisand un zambet larg.
Eram de-a dreptul enervata de comportamentul lui.M-am uitat incruntata la el.
-Edward Cullen!Treci imediat in masina.Altfel te las aici.aproape am tipat la el.
A inceput din nou sa rada,dar a facut cea ce i-am spus.A traversat masina prin fata ei.Cand a ajuns langa portiera de pe partea pasagerului,m-am aplecat sa i-o deschid.S-a asezat pe scaunul de langa mine punandu-si centura.Eu deja uitasem de centura,asa ca am pus-o si eu.
Melosia care incepuse era I was broken, cantata tot de Robert Pattison.
-Vad ca iti place cum canta Robert Pattinson!spuse el.
-Da,este printre cantaretii mei preferati.Modul lui de a canta…nu stiu…imi place.
-Mda!Are un mod aparte de a canta.recunoscu Edward.
Melodiile se schimbau pe rand,aratand ca minutele treceau.Nu stiam unde locuia Edward,asa ca m-am hotarat sa o iau pe drumul ce ducea spre casa mea.
-Pffff,Bella!Emmett chiar avea dreptate.Mirosi a caine.spuse el afisand pe fata o urma de dispret.
-Nu incepe si tu!am spus satula de toata situatia asta…