Capitolul 10:Inapoi in infern

-De ce nu mi-ai spus adevarul? intreba cu durere in glas. Minciuna nu poate niciodata sa ascunda adevarul pana la sfarsit.
-Asa este, draga mea. Edward are perfecta dreptate. Credeai ca te poti refugia printre ei, intorcandu-i apoi impotriva noastra, a celor ce aplicam legea? intreba Aro acuzator.
-Ma acuzi pe mine ca mint? Pe mine?! Tu esti cel care minte! Tu si numai tu! Mereu ai fost un sarpe nenorocit avid de putere si de asta vrei sa ma indepartezi de Culleni! Ti-e frica sa nu ne intoarcem impotriva mincinosilor ca tine! puteam sa jur ca iar mi s-a schimbat culoarea ochilor pentru ca doar Alec ma impiedica sa nu sar pe ei si sa ii sfasii in bucati.
Daca ar fi fost doar Jane, nu mi-ar fi fost frica. Mai bine sa simt durerea dar sa fiu constienta decat sa nu simt si sa nu pot sa fac nimic.
-Bella, noi am terminat aici. Mai bine te-ai preda Volturilor. nimeni nu vrea o scena. am auzit vocea lui Edward printre valurile de furie ca si cum ar fi venit de deasupra apei, iar eu as fi fost cufundata in mare.
Desi nu imi mai batea inima de aproape 100 de ani, am simtit cum se rupe in bucati si am cazut la pamant rapusa de durere pentru a doua oara in existenta mea. Oare cand avea sa se termine acest iad? Si pentru o clipa mi-a trecut prin gand ca poate as putea muri daca ii provoc pe Volturi aici si acum. Dar am respins gandul. Ochii mei s-au intalnit cu ai lui Jane si mi-am dat seama ca isi folosea darul pe mine. Degeaba. Tot ce simteam era cutitul cu doua lame care mi se rasucea in inima. Asta nu era puterea lui Jane. Am simtit din plin chinurile ei si nu erau nici macar jumatate din ce simteam acum.
-Luati-o! ordimul lui Aro ma trezi din visare.
Am oprit timpul din instinct si am inceput sa alerg cat puteam de tare. Mai tare decat imi aminteam ca am alergat vreodata. Fugeam de tot ce lasam in urma. Amintiri, sentimente, durere, prieteni si dusmani. Intr-un cuvant, fugeam de trecut.
In timp ce picioarele mele abia atingeau pamantul, ma intrebam cum de am fost atat de proasta incat sa repet aceeasi greseala de doua ori. Cum de am putut, chiar si pentru o clipa, sa ma las condusa de sentimente? Pentru mine dragostea adevarata nu a existat niciodata, si nici nu cred ca va exista. De fiecare data fericirea imi era patata de o urma de regret. In fiecare zambet pe care il afisam se vedea o lacrima. De fiecare data cand radeam se auzea un strop de agonie. Viata e dura. Chiar nedreapta, recunosc. Are suisuri si coborasuri. Are creste inalte si abisuri fara sfarsit. Odata ce ai cazut e greu sa te mai ridici. Dar de ce as face-o? De ce m-as mai ridica? De ce sa mai lupt? Pentru cine sa mai traiesc? Ce scop mai am pe lumea asta? Niciunul,recunosc.

EPDV

-Luati-o!ordinul lui Aro se auzea in toata poiana.
Timpul s-a oprit,lucru care m-a facut sa vad adevarata situatie.Bella incepuse sa o ia la fuga,cu o viteza mare chiar si pentru vampiri.E rapida,recunosc.O secunda mai tarziu mi-au adus aminte de cuvintele pe care i le-am spus acum cateva minute.Cum puteam sa ii fac asta?Nici macar nu credeam in acuzatiile Volturilor,atunci de ce i-am spus toate acele lucruri?Ma simteam mizerabil,probabil eram.Ma simteam ca un tradator,probabil eram si asta.Am inceput si eu sa fug,dupa ea.Vroiam sa o aduc inapoi.Sa imi retrag cuvintele.Mergeam cu o viteza foarte mare,dar tot nu puteam da de ea.Viteza ei o intrecea chiar si pe a mea.
Apoi,vantul a inceput sa bata din nou,semn ca Bella ,,daduse drumul" timpului..Deci,Volturii trebuie sa ne urmareasca.Eu trebuia sa o ajung pe Bella inainte de a ne da de urma Volturii.Totusi,daca eu nu pot sa o prind din urma,niciun Voltur nu o va face.
Viteza mea ajunse mai mare ca vieza unei masini,si totusi nu am putut sa o prind din urma.Oare ma va putea ierta vreodata?Nu exista sanse prea mari,insa eu o sa o astept mereu.Neconditionat.
Ajunsesem in Port Angeles si tot nu o prinsesem din urma.Avea urma de indoiala ca nu o voi mai prinde vreodata.In acelas timp in care eu fac un pas,ea face doi.
Am cazut la pamant.Nu din cauza ca eram obosit,nu...din cauza mea.Pentru ca am distrus cea mai mare iubire din lume.Probabil acum ma uraste,are si de ce.Insa...as fii mult mai fericit daca ar stii macar cat de mult o iubesc.Deja incepea sa imi fie dor de ea.Intotdeauna cuvintele ei dulci erau ca o alinare pentru sufletul meu,acum mort.Era inutil.Nu o voi mai putea prinde niciodata.Si mai rau.Ea va crede ca niciodata nu am iubito,iar acest lucru era ca un infern pentru mine.Nu voi mai putea trai ,,normal" stiind ca ea are o parere proasta despre mine.
-Isabella Swan!am strigat cat am putut de tare.
Nu ma indoiam ca a auzit,totusi nu era suficient pentru a o putea aduce inapoi.
-Edward!am simtit vocea mica a lui Alice.
A venit in spatele meu si ma strans in brate.
-Imi pare atat de rau...Chelsea a...
-Chelsea?am intrerupto.
Pff...nu pot sa cred ca nu mi-ai dat seama mai devreme.As putea spune ca e o crima sa fi asa de idiot.Cum am putut sa nu ma gandesc la Chelsea.Ea ma facut,prin darul ei, sa ma indoiesc de Bella.Numai ea e de vina.
Am vrut sa plec pentru a ii da Chelseei ce merita,insa Alice m-a prins cu mana ei micuta.
-Ce ai de gand sa faci?m-a intrebat nelinistita.
-Sa ii dau Chelseei ce merita,nimic mai mult.am spus incercand din nou sa pleca,dar aceeasi mana micuta m-a oprit.
-Nu gandesti cum trebuie,Edward!mi-a zis pe un ton ferm.Chelsea doar a respectat ordinele pe care Aro i le-a dat.Si daca te iei de vreun Voltur vei muri asa ca nu o mai poti aduce pe Bella inapoi.
Acum ca priveam lucrurile din aceiasi perspectiva,am inteles.Aveam o ultima sansa sa o aduc pe Bella inapoi,iar aceea nu era moartea vreunui Voltur.
Am inceput,impreuna cu Alice,sa alerg spre casa.Dupa ce Volturii se vor convinge ca nu o vor mai putea gasi pe Bella niciodata,se vor intoarce la castel,asa ca nu ma pot ingrijora pentru Bella.Demetri nu o va putea gasi niciodata,nimeni nu o va putea gasi,doar eu.Iubirea ma va duce la ea.Sunt sigur de asta.
Cand am intrat in sufragerie,am vazut ca toti sunt acolo.Fiecare ma privea cu sentimente diferite.Carlisle si Esme ma privea cu dragoste,dar si cu o urma de regret.Regret ca Bella a plecat.Jasper si Emmett ma privea ca si cum as fi facut o prostie,dar fiind sigur ca totul se va rezolva.Cea mai rece privire pe care am primit-o a fost a lui Rosalie.Ma privea cu ura,stiam asta.Incepuse sa tina la Bella,chiar ca la o sora.Nu cred ca stie ca am fost controlat de Chelsea,insa meritam din plin privirea aia.As fii putut sa lupt,insa nu am facut-o.Eram atat de las.
-Fiule!mi-a spus Carlsile.Esti...
-Sunt bine! l-am intrerupt,plecand apoi in camera mea.
Vroiam sa fiu singur,asa era mai bine.Probabil daca m-as fi izolat,nu i-as mai fi facut sa sufere pe toti.Probabil as putea evita privirea plina de ura si acuzatoare a lui Rosalie.Sincer,are dreptate.Din vina mea,Bella a plecat.
Am simtit un miros puternic de varcolac de la parter.Ce naiba?Am coborat repde la parter si am observat ca erau 3 varcolaci.Black si inca doi.


JPDV

Imediat ce am vazut-o pe Bella fugind,si vreo 5 vampiri dupa ea,am stiu ca ,Cullen-ii sunt cei mai prosti vampiri de pe pamant(nu ca nu ar fi destui).Cum au putut sa se indoiasca de ea?Am hotarat ca ar fi bine sa ma duc sa le explic pentru ai face sa se simta si mai mizerabil pentru faptul ca s-a indoit de ea.L-am luat pe Paul si pe Jared cu mine.Nu imi era frica de
Culleni,dar daca nu i-as fi luat,ceilalti varcolaci ar fi fost ingrijorati pentru mine.
Cand am ajuns acolo,toti Cullenii erau adunati in sufragerie,mai putin Edward,care nu intarzia sa apara.
-Ce vrei,potaie?m-a intrebat blonda pe un ton plin de ura.
Asa imi place fetit-o.Am un motiv pentru a ma purta urat cu ea.
-Doar sa va explic cum sta treaba,blondo!Bella stia ca vor veni dupa ea.Mi-a spus ca au incercat de mai multe ori pentru a o face sa se alature lor,insa ea nu a vrut.Era foarte ingrijorata ca voi nu o veti crede, ca ii veti da dreptate Volturilor.Si asa s-a intamplat,strigoilor.Bella nu a fost niciodata mai...
Vroiam sa spun ,,mai ranita" dar idiotul de strigoi m-a intrerupt.
-Si tu de ce ai venit aici?m-a intrebat Edward.Pentru a ma acuza?Crezi ca as fii putut vreodata sa ma indoiesc de Bella?
Bla bla bla...Cred ca el nici macar nu si-a dat seama ca aia a facut.Ce strigoi idiot.
-Si crezi ca nu ai facut asta azi?l-am intrebat traios,pentru a pune sare pe rana.
S-a uitat lung la mine.In ochii lui se putea observa suferinta,multa suferinta.
-Bineinteles ca...a inceput.
-Edward a fost controlat de Chelsea,un vampit al Volturilor care te face sa crezi ceea ce vrea ea.mi-a explicat o vampirita mica de statura,bruneta.
Blonda si-a indreptat privirea spre Edward uimita.Bineinteles ca si eu aveam aceiasi privire idioata.
-Noi toti nu am crezut acuzatiile lui Aro...a continuat.Pentru ca nu a fost nevoie ca Chelsea sa ne controleze si pe noi.Bella avea nevoie doar de raspunsul lui Edward pentru a ramane sau nu,iar Aro a stiut asta foarte bine.
Eram uimit.Nu,mai mult decat uimit.Nu am stiu ca exista aceasta putere.Nu am stiut ca este predestianta nici macar vampirilor.E uimitor.Mi-am mutat privirea spre Jared si am observat ca se uita atent la Edward cu o privire uimita.Acelas lucru se intampla si la Paul.Parca ar fi intrat in transa.
-Si nu credeti ca ar fi momentul pentru a o cauta pe Bella pentru a ii explica si ei toate astea?
Intrebarea a venit mai mult involuntar.Stiu ca eu o iubesc pe Bella si nu as vrea sa mai fie cu Cullen,insa nu o puteam vede suferind.
-Nu va fi asa de usor.Nu stim unde este.Viteza ei e mai mare decat a oricarui vampir,asa ca lui Edward ia fost imposibil sa o urmareasca.Vom astepta sa isi revina.Avem toata eternitatea la dispozitie pentru a o gasi.mi-a explicat Carlisle.
-Pff...cum s-a ajuns la asta?am intrebat mai mult pentru mine,insa sunt sigur ca toti m-au auzit.
Apoi am plecat de acolo.Nu era bine pentru niste varcolaci sa stea prea mult in preajma vampirilor,mai ales cand nu ii sufera.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
hei...am terminat si eu in sfarsit capitolul 10:)
buna mea prietena,veny...m-a ajutat...ufff...slava Domnului:))
credeam ca nu mai termin:))
sper sa va placa:*

Capitolul 9:Lucrurile se complica

BDPV

Am urcat scarile si ne-am oprit in fata unei usi din capatul holului.Edward deschise usa inaintea mea,dar se da la o parte,lasandu-ma sa intru eu prima.Am pasit timid in camera si am fost pe loc impresionata de acest loc.Camerea aveau doua usi frantuzesti ce dadeau in balcon,multe rafturi in care erau asezate cd-uri.In mijlocul camerei era asezat un pat mare cu lenjerii albe.Era ciudat.Mie imi placea sa am pat in camera pentru a ma simti cat de cat om,dar el?De ce avea un pat daca nici macar nu dormea in el.M-am intors pentru a-l privi pe Edward si am ridicat o spranceana pentru a ma lamuri.

-Imi place…sa ma simt om.a spus oftand usor.

Era…era exact acelas motiv pentru care si eu am un pat in camera mea in care nu voi adormi niciodata.Uite un lucru pentru care ii invidiez pe oameni.

M-am indreptat catre raftul cu cd-uri si am vazut ca scria pe unul mare si clar ,,Debussy-Clair de lune”.Era un dintre melodiile mele preferate.Am luat cd-ul si l-am bagat in micuta combina care era asezata pe raftul de jos.Notele incepu’ sa rasune in toata camera dandu-mi o senzatie mult prea placuta.

Am simtit mainile lui Edward inconjurandu-mi talia si intorcandu-ma spre el.Am inceput amandoi sa dansam pe notele melodiei.Ma simteam din nou implinita.Uitasem de suferinta pe care am indurat-o.Uitasem de tradarea Lui.Imi uitasem viata neagra.Acum,eram eu si Edward.Doar noi doi.Inca nu mi-am putut da seama cum a fost atras un zeu de mine.

Melodia se terminase,dar Edward inca nu imi daduse drumul.Se uita adanc in ochii mei si puteam vedea un mic zambet care ii lumina fata.

-Ce-i?am intrebat.

-Esti atat de frumoasa!mi-a marturisit.

Daca era om,jur ca as fi rosit.Au trecut cateva deceni si tot am impresia ca uneori rosesc.

-Nu sunt nimic in comparatie cu tine.am spus sincer.

Si asta era adevarul.Cu siguranta trebuia sa ma simt norocoasa ca Edward s-a uitat la una ca mine.Am o presimtire ca Edward ma va parasi,la fel ca El.Cu fiecare sarut de al lui indoiala e mai mica,dar ramane intotdeauna acolo,undeva in inima mea moarta.

S-a aplecat spre mine pana cand buzele lui le-au atins pe ale mele.Era o senzatie atat de placuta,atat de…

-Bella,Edward!a tipat Alice intrand in camera.

Vroiam sa ii reprosez faptul ca a interupt un moment atat de minunat,dar cand m-am uitat la ea,am vazut fata speriata a lui Alice.Cu siguranta era speriata de ceva.

-Veniti jos!ne-a spus iesind dupa usa.

La fel cum a venit,a si plecat din vizorul nostru.Edward m-a luat de mana si am coborat intr-o viteza vampirica pana jos.Cand am ajuns in sufragerie am simtit ca se intampla ceva cu adevarat rau.

Privirile tuturor erau ingropate de frica si teroare.Am vrut sa ii intreb ce e in neregula dar Edward mi-a luato inainte.

-Ce se intampla?

Toti au amutit.Nimeni nu mai scoatea niciun cuvant.Era frustrant.Sa iti vezi familia sub teroare si sa nu sti ce se intampla.Da…familia.Pentru ca,Cullen-ii sunt acum ca si familia mea.Pana la urma Carlisle a decis sa nu ne mai tin ape jar.

-Alice a avut o viziune.Volturi…vor veni cu acuzati grave asupra unui membru al familiei noastre.Alice nu a putut vedea asupra carui membru,dar trebuie sa fim pregatiti.

Odata cu aceste cuvinte,cerul mi-a cazut in cap.Stiam pentru cine sunt acuzatiile alea.Erau pentru mine.Desi erau niste acuzatii false,Volturii au tanjit intotdeauna dupa puterea mea,dar eu niciodata nu am vrut sa ma alatur lor. M-am asezat pe canapea,iar dupa mine,si Edward facu acelas lucru.

As vrea…sa ma creada.Cu siguranta acuzatiile alea nu sunt unele dulci iar eu trebuie sa fiu pregatita sa indur toate astea.Ma simteam inutila.Pur si simplu stateam pe canapea total inchisa in propriile ganduri.

-Bella!Ce e cu tine?ma intreba Edward ingrijorat.

-Mnu…nu am nimic.Ma gandeam doar asupra carui membru al familiei vor aduce acuzati.

Bine bine.Nu spuneam deloc adevarul.Totusi,speram sa nu fiu eu cea acuzata.Imi era foarte frica de reactia lui Edward cand sarpele de Aro ii va spune ca am facut ceva ilegal.Ii uram pe Volturi.Il uram pe Aro.Ma uram pe mine pentru ca am dat repede fuga in Volteria sa anunt crime ce depasesc legile vampirilor.

-Bella,noi nu am facut nimic rau,niciodata.Dar Volturi cateodata pentru a atinge obiectivul,mint si aduc acuzati false.Te rog,doar,sa ai incredere in noi.Nu suntem ucigasi.

Cuvintele alea au fost spuse din inima,chiar daca era moarta.Bineinteles ca voi avea incredere in el.

-O sa am…intotdeauna.Si te rog sa ai si tu incredere in mine.Niciodata nu te-as minti.i-am spus sarutandu-l scurt.

-Intotdeauna.mi-a soptit cu buzele inca lipite de ale mele,dar sunt sigura ca si ceilalti au auzit mica noastra conversatie.

Imi doaream atat de mult sa aibe incredere in mine,toti sa aibe incredere in mine,asa cum si eu am incredere in ei.

Vroiam sa plec…cu Edward.Nu vroiam sa fiu despartita de el,iar daca Volturi vor veni,acest lucru va fi inevitabil.

-Alice…am spus.

Privirea tuturor celor din camera s-au indreptat spre mine.

-Cand vor veni?am intrebat-o.

Vroiam sa imi ,,cantaresc” optiunile.Trebuia ceva,si pentru inceput cel mai bun lucru pe care il puteam face este sa stiu cand vor veni.

-In noaptea asta.mi-a spus.

Foarte,foarte putin timp.Cum voi putea face ceva pentru a ma apara in acest scurt timp? Dar totusi…oricat de mult as incerca nu pot sa opresc inevitabilul.Daca Cullen-ii ma iubesc cu adevarat ma vor crede,iar daca nu,eu nu pot face nimic pentru a ii impiedica sa creada asta.Aveam nevoie sa fiu singura.Aveam nevoie sa evadez.

M-am ridicat in picioare si am iesit ca o tornada din casa intrand in padurea densa.Cred ca niciodata nu am mai alergat asa de…liber.Vroiam sa ma simt libera inainte sa vina catastrofa.Auzeam melodia Leave out all the rest a celor de la Linkin Park,si stiam ca Edward incearca sa ma sune.Dar nu am facut nicio miscare pentru a raspunde.Din contra,l-am lasat sa sune.Am simtit un miros puternic de varcolac si mi-am dat seama ca ma apropiam de granite.Asa ca am facut o intoarcere la 90 de grade.Nu vroiam sa mor,doar pentru ca nu am fost atenta si am intrat pe teritoriul varcolacilor.

Ajunsese in mijlocul paduri,intr-o poiana destul de frumoasa.Florile erau prezenta peste tot,la fel si copaci.

M-am lasat sa cad pe iarba moale si umeda,astfel incat sa dau senzatia ca dorm,inchizand ochii.Era asa de bine sa te simt om,sa nu mai vorbesc de zenzatia pe care o ai pentru ca esti om.

-Nu stiam ca vampiri pot dormi.

Am auzit o voce mai groasa,dar nu era un vampir.Deodata mirosul oribil imi inunda narile.Cred ca eram foarte adancita in ganduri sa nu fi observat mirosul asta.Am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost un par brunet.M-am ridicat in sezut pentru a il putea vedea mai bine.

Era Jacob.

-Ce cauti aici?l-am intrebat ganditoare.

El a scos un mic chicot apoi mi-a raspuns.

-Cred ca ai fost prinsa in ganduri pentru a nu fi dat se seama ca ai trecut pe langa granita.

Oh,haide,nici chiar asa.

-Bineinteles ca am vazut ca am trecut pe langa granita.Defapt cand mi-am dat seama ca ma indreptam spre granita,am schimbat directia.i-am explicat dandu-mi ochii peste cap.

El a ras la gestul meu.Trebuie sa recunosc ca prezenta lui imi face foarte bine.Ma face sa uit de motivul pentru care am fugit.

-Deci,ce se intampla?m-a intrebat parca citindu-mi gandurile.

Mi-am lasat capul in jos,parca fiindu-mi rusine pentru motiv.

-Avem probleme.am spus simplu.

Privirea lui s-a transformat dintr-una amuzata la una serioasa.In mod clar intelegea pericolul evenimentelor.Jake ridica o spraceana in semn ca ar vrea sa ii explic ce probleme avem.

-Volturi,vin pentru a ma acuza de niste lucruri pe care nici macar nu le-am facut.

Am putut vedea privirea care arata ca e incurcat.Bineinteles.El nu stia cine sunt Volturi.

-Volturi sunt o familie din Volterra,Italia.Ei sunt aparatori lumi noastre si se asigura ca regulile sunt respectate.i-am explicat.

-Vampiri au legi?m-a intrebat si mai incurcat.

-Doar una.Sa pastram secretul existentei noastre.

Privirea lui imi da de inteles ca a inteles cat de cat.

-Bine,bine…si ce treaba are asta cu tine?Nu spuneam ca esti nevinovata?

Am putut vedea o urma de indoiala in vocea lui si il intelegeam.Nici eu nu m-am descurcat mai bine cand am aflat de Volturi.

-Sunt,dar eu am doua puteri pe care Volturi si le doresc de mult.Vor sa ma alatur lor,iar eu de fiecare data am refuzat.Vroiam sa fiu libera,nu sa traiesc pentru restul existentei mele intr-un castel plin cu vampiri.Imi place mul mai mult sa traiesc printre oameni.Iar ei,vor face orice pentru a ma face sa ma alatur lor.Acum,vor sa ma desprinda de familia pe care o iubesc.Ii vor face sa se indoiasca de mine,Jacob.

Ultimele cuvinte le-am spus pe un ton care trada suferinta.Daca as fi fost om,as cadea prada lacrimilor.Si trebuie sa recunosc,vroiam sa plang,vroiam sa imi simt lacrimile cum faceam trasee pe obraji mei,pana ajungeau la barbie.

-Daca Cullen-ii sunt suficienti de prosti pentru a se indoi de tine,nu te merita.mi-a spus convins.

Puteam vedea in ochii lui ca era de partea mea…

Din nou,melodia Leave out all the rest inunda linistea care se asternu-se.Stiam ca era Edward,si acum eram mult mai linistita pentru a raspunde.Am scos micul telefon din buzunar,am apasat tasta verde si l-am dus la ureche.

-Bella,iubito,unde esti?ma intreba ingrijorat.

-Sunt in padure,Edward,nu am patit nimic.i-am raspuns.

-Bella,Volturi vor veni peste 10 minute.Alice a vazut.Trebuie sa vi pentru ca si tu faci parte din familie.mi-a spus apoi a continuat.Noi suntem intr-o poiana aproape de Los Angeles.mi-a explicat.

-Bine,o sa fiu acolo.

-Te iubesc,B!

-Si eu.

Apoi am inchis.M-am uitat la Jake si sunt sigura ca a auzit tot ce a spus Edward.

-Jake...am spus ridicandu-ma.Trebuie sa plec.

-Bella,daca lucrurile vor deveni nefavorabile,nu uita ca ai un prieten care te iubeste.

-Ok...mersi.i-am spus incepand sa fug.

In mai putin de cinci minute eram deja in poiana.Toata familia Cullen era asezata in semicerc,intr-o pozitie de atac.

Mi-am reluat locul de langa Edward,iar el mi-a luat mana intr-a lui.M-am aplecat spre el si si l-am sarutat scurt pe buze,amandoi ramanand cu dorinta la mai mult.

Apoi,s-a intamplat indevitabilul.Volturi au aparut in fata noastra intr-un mod care ii facea sa semene cu niste eroi,din cauza intrari lor.Erau 8 vampiri.I-am recunoscut pe toti:Aro,Caius,Marcus,Jane,Ales,Demetri,Felix si Chelsea.Ma mira faptul ca sunt asa de putin,dar stiu ca nu vor fi nevoie de atatia.Si sunt sigura ca si Aro crede la fel.Daca el crede ca voi veni cu el de bunavoie,atunci se insala amarnic.

Carlisle s-a desprins de micul nostru grup ducandu-se cativa metri mai in fata,cat sa ajunga data in fata cu Aro.

-Carlisle,prieten drag!A spus Aro pe tonul lui mieros si ca de obicei te face sa vrei sa vomiti.

-Aro,imi pare rau ca a trebuit sa ne reintalnim in asemenea situatie.

-Si mie imi pare rau.Dar aceasta vizita nu are nicio legatura cu voi,familia Cullen.a spus Aro apoi si-a intreptat privirea catre mine.

Stiam ce urma acum.Aro ma va acuza,iar Cullen-ii ii vor crede.Am suspinat adanc la acest gand si Edward m-a strans usor de mana.

-Atunci pentru cine ai venit?l-a intrebat Carlisle politicos.

Pe toata durata mici conversati,Aro si-a tinut privirea pe mine,dandu-mi o urma de nesiguranta.

-Scumpa noastra Bella,nu ne-am mai vazut de mult.a spus Aro pe acelas ton pe care l-a folosit si pentru Carlisle.

Am simtit cum Edward a devenit rigid langa mine si nu am putut evita privirea lui nedumerita.

-Am incercat inca din prima ta incalcare a legi sa trec cu vedera.Am incercat sa ma mint pe mine ca a fost decat o greseala.Insa nu mai putem tolera incalcarea legilor in asa mare lant.m-a acuzat.

Si acum sunt sigura ce urmeaza.Toti Cullen-ii sa ma priveasca cu privirile acuzatoare,iar eu o sa incerc sa le demonstrez ca sunt nevinovata.

-Bella?am auzit vocea barbatului pe care il iubesc si mi-am indreptat privirea catre el.

Dar rau am facut.Privirea lui Edward era una acuzatoare,plina de ura.La asta nu ma puteam astepta,niciodata.Edward ii credea pe Volturi,si acum ma ura.

Nu a existat niciodata iubirea adevarata pentru mine,nu a existat in sufletul lui.Acea dragoste pe care mi-o arata nu era decat O urma de iubire.