sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Capitolul 8: Te iubesc!


Inca nu ma puteam acomoda cu necesitatea de a aduce moarte.Din cauza Lui.Numai din cauza Lui.Cat de mult il urasc.As fi vrut sa il omor,dar deja il omorasem la inceputul existentei mele ca vampir.Vroiam sa il omor din nou si din nou.Era un gunoi si merita sa sufere de mai multe ori.
Focul isi facu aparitia in fata mea si am constatat ca deja altcineva l-a omorat pe James in locul meu.Bratele acelea puternice inca ma tineau sa nu sar la James,care deja nu mai exista.
-Lasa-ma!am tipat la cel care ma tinea.
Inca nu puteam sa vad cine erau acei vampiri care mi-au luat dreptul meu.Dreptul meu de al omori pe James.Simteam din nou nevoia de a aduce moarte.Vroiam sa il omor pe cel care nu m-a lasat sa il sfasii pe James.
-Bella!
Am auzit o voce catifelata ca printr-o perdea.Apoi am simtit doua brate inconjurandu-mi talia.Furia se facea din ce in ce mai mica in functie de minutele in care bratele erau acolo.Dupa un timp,am putut sa disting persoanele din jurul meu.Am facut cunostiinta cu un par aramiu perfect si cel care il poarta nu e mai prejos.Am intalnit ochii patrunzatori ai lui Edward si nu puteam sa imi mai mut privirea.
-Bella!
Numele meu suna atat de frumos pe buzele lui,atat de natural.Am simtit ca pot din nou sa stau pe picioarele mele si m-am indepartat putin de el,astfel incat mi-a dat drumul la talie.
-Edward!am soptit.
-Bella,ce se intampla cu tine?
Am putut vedea pe fata lui durerea si ingrijorarea.
-Am avut…o alta criza.
Am simtit un gol in piept cand i-am spus adevarul.Era ceva…uman sa ai crize,iar eu eram de mult timp un vampir.
-Crize?
A intrebat curios,iar asta I se citea pe fata.Stiu,eram o ciudata.O vampirita are crize omenesti.
M-am uitat in jur si am putut vedea ca familia lui Edward,Jacob si Leah se uitau curiosi la mine.
-Si James?am intrebat incercand sa schimb subiectul.
-E mort.a spus Carlisle din spatele fiului sau.
-Aaaa…eu trebuie sa plec.
Am spus incepand sa fug.Nu vroiam sa mai fac o alta criza datorita amintirii lui James.Isabella Marie Swan,James e mort,intelege.Nu ii mai poti face nimic.Din nou,acei pasi se auzeau din spatele meu.Dar nu i-am bagat in seama.
Alergam atat de repede incat ai fi crezut ca de asta depinde viata mea.Cand am ajuns acasa,am zburat pe fereastra de la camera mea si m-am dus direct in baie,privindu-ma in oglinda.Acei ochi roz isi facura din nou aparitia.Stiu,stiu.Rozul exprima cele mai frumoase sentimente dar in cazul meu,atunci cand imi aparea culoarea aceia in ochi,insemna un singur lucru.Dorinta de moarte.
Nu vroiam sa omor pe nimeni(exceptie fiind James,dar e deja mort,deci nu se pune).Am auzit cum niste pasi se auzeau din camera mea si fara sa ma uit,stiam cine e.Edward.Isi facea griji pentru mine si eu nu meritam asta.
Am parasit baia intrand nesigura in camera mea,unde se afla el.Ma uitam la Edward,la frmusetea lui.Nu era aceasi senzatie pe care am avut-o cand l-am privit pe James,la cinema.Era una…placuta.
-Bella?ma intreba el,nesigur.
-Da!am spus simplu.
El se uita uimit la mine.
-Ochii tai…a soptit.
Ah,am uitat de ochi.Am inchis ochii in timp ce imi lasan capul in jos.
-Haide,Bella!Ce se intampla cu tine?
Nu stiam ce sa ii spun.Adevarul sau minciuni?Daca i-as fi spus adevarul cu siguranta ar fi ingrozit de persoana mea,si ar fi plecat.Daca i-as fi spus minciuni si si-ar fi dat seama ca il mint,din nou,ar fi plecat.
-Edward…!am soptit.
-Sunt aici,mereu voi fi aici.mi-a spus in timp ce ma saruta pe frunte.
Mda,acum e aici,dar nu va mai fi si atunci cand ii voi spune ce fel de monstru sunt.
-E o poveste lunga.
Am spus in speranta ca ar fi abandonat discutia,dar nu Edward,el nu ar fi lasat-o balta un subiect atat de delicat.
-Am toata eternitatea numai pentru tine!mi-a spsu zambind.
Cu siguranta,baiatu’ asta va fi moartea mea.
-Totul a inceput atunci cand m-am trezit pentru prima oara in aceasta lume atat de infricosatoare.Cand m-am trezit,nimeni nu era cu mine.Nici nu stiam ca exista vampiri.Atunci cand m-a transformat eu dormeam,asa ca nu aveam cum sa prevad ce va intampla.Timp de cateva zile,mi-am cautat creatorul,si atunci cand l-am gasit,l-am rupt in bucatele si am plecat,dand foc la cladirea in care l-am gasit.Era un deposit si nu se afla nimeni acolo,asa ca nu am omorat pe nimeni.
Am putut observa ca ochii lui erau intunecati si stiam ca deja incepea sa ma creada un monstru.Dar daca tot am inceput macar sa stie tot adevarul despre mine.
-Timp de cativa ani am hoinarit prin toata Alaska pana cand am decis ca sunt destul de capabila sa ma abtin de la sangele oamenilor,asa ca m-am inscris la liceu.Am avut mari…probleme cu ochii.Stii,culoarea asta imi apare in ochi numai cand am…dorinta de moarte.
M-am uitat la fata lui si avea aceiasi privire ca mai devreme.Credeam ca avea de gand sa inceapa sa strige ca ma uraste,ca sunt un monstru si sa plece.Dar nu a facut asta.El doar statea pe patul meu(pe care nu il foloseam niciodata) si se uita fix intr-un punct din podea.
-Astazi am vrut sa il sfasii pe James pana moare.Imi pierdusem controlul asupra actiunilor mele.Dar tu nu m-ai lasat.Edward,am vrut sa te omor.
Nu am mai putut sa spun nimi.In minte mi-a venit imaginea cu mine in timp ce il omoram pe Edward.Am dat rapid din cap incercand sa scap de acea imagine oribila.Eu inca asteptam reactia intarziata a lui Edward.
-Spune ceva,Edward!l-am indemnat.
Dar nu a facut ceea ce eu tocmai ii cerusem.Doar se aplecat spre mine pana si-a unit buzele cu ale mele.Stiu ca suna ciudat dar parca simteam fluturasi in stamac.Imi placea sentimentul pe care mi-l oferea.Acum stiam ce era sentimentul acela.Era iubire.
Ma indragostisem de Edward Cullen si nici macar nu mi-am dat seama.Dar acum,mi-am dat seama tocmai cand urma sa ma paraseasca.
El isi desprinse usor buzele de ale mele,dar eu tanjeam la mai mult,insa am stat cuminte in ,,banca mea”


Edward PDV

Trecutul Bellei era atat de…ciudat.A trecut prin multe si nimeni nu a ajutat-o,nimeni,absolut nimeni.Simteam un fel de durere cand Bella imi poveste despre chinul in care a trait.Mi-as fi dorit ca, creatorul ei sa fie in viata,pentru ca eu sa il omor.Dar e prea tarziu,Bella deja il omorase cu ceva timp in urma.
-Spune ceva,Edward!ma indemna ea.
Dar nu am zis nimic.Doar mi-am strivit buzele peste ale ei.Puteam vedea ca si ea este fericita ca am sarutat-o,lucru fiind dovedit de faptul ca nu ma respins.
Acum stiam ce simt pentru Bella.Sentimenul minunat numit ,,iubire” se asterna si in sufletul meu.O vroiam pe Bella.O vroiam numai pentru mine.
MI-am desprins buzele de ale ei si am putut observa ca tanjea sa mi le atinga din nou.
-Bella!am soptit din nou.
Ea nu spuse nimic.Doar isi mutase privirea pe a mea in asa fel incat sa pot observa ochii ei roz.Inca mai dorea moarte,dar asta nu e o piedica pentru mine.
-Bella,m-am indragostit de tine!i-am spus in timp ce o luam in brate.
Dar ea nu s-a impotrivit,lucru care s-a intamplat si cu sarutul.Aveam doar o singura problema si aia a nabii de urata.Nu stiam daca ea ma iubeste.Poate ca il iubeste pe Jacob sau poate ma iubeste pe mine.Totul este neclar.
Bella mi-a dat drumul la imbratisare doar pentru a ma saruta lung pe buze.
-Edward,si eu te iubesc!mi-a spus dup ace si-a desprins buzele de ale mele.
Cele doua cuvinte de la final m-a facut sa vreau sa zbor.Ma simteam implinit.Cu siguranta nu mai era nimeni care ne putea desparti in acel moment.
-Edward!
Bine,deci decat spiridusul hiperactiv mai poate sa ne intrerupa in acel moment.Alice intra in camera Bellei pe geam si se uita mandra la noi.Oh,da.Bineinteles ca stia ce o sa se intample,doar putea vedea viitorul.
-Sunt atat de fericita,surioar-o!ii spuse Alice Bellei luand-o in brate.
Nu mi-am putut abtine un chicotit si se pare ca nici Bella.Alice ii dadu drumul Bellei si ma lua si pe mine intr-o imbratisare ,,a la spiridus hiperactiv”
-Haide-ti!Esme va asteapta!ne-a spus in timp ce imi dadea drumul.
Niciunul dintre noi nu a mai comentat nimic.Doar ne-am ridica din pat si am inceput sa alergam prin padurea de langa casa.Ma simteam atat de bine stiind ca Bella e a mea,doar a mea.Si nu voi mai lasa pe nimeni sa ii faca rau.Exista doar o exceptie:Alice.Oricat de mult mi-as dori nu pot sa o protejez de surioara mea.
Cand am ajuns casa toate gandurile familiei mele rasunau in mintea mea.
,,Oh,ce bine imi pare ca Edward si-a gasit in sfarsit perechea” gandea Esme.
Era intotdeauna atat de maternala.
,,Oh,pe cine avem noi aici…domnisoara roz bombon” gandea Emmett in timp ce se uita la ochii Bellei.
,,Meriti asta,fiule!” gandea Carlisle si cred ca stia ca sunt pe faza la orice gand,de aceia mi s-a adresat direct.
,,In sfarsit vine si surioara mea”
Gandurile lui Jasper chiar m-au uimit.
,,Nu o sa-ti vina sa crezi,Edward,dar ma bucur pentru tine.Era si momentul ca sa fi fericit” gandea Rosalie si din nou,am fost surprind se sinceritatea gandurilor ei.
-Buna,familie!am spus fericit.
-Buna! a spus si Bella timida din spatele meu.
-Edward,Bella! a spus Esme in timp ce se ridica de pe canapea si ne imbratisa pe rand.
Toti vampiri din camera aveam pe fata un zambet fericit si stiam ca este din cauza ca mi-am gasit si eu in sfarsit persoana iubita.
,,Era si timpul,omule.Chiar am avut niste banuieli cum ca ai fi gay”
Cand am ,,auzit” gandurile lui Emmett nu mi-am putut abtine un chicotit.Toate perechile de ochi din camera( inafara de a lui Emmett,care bineinteles ca stia de ce rad ) s-au intors sa se uite la mine curiosi de ce radeam.
-Ei bine,Emmett se gandea ca as putea fi gay.am spus intrand intr-un val de ras.
Fiecare la randul lui au scos mici chicote,inafara de Emmett care radea de propia lui gluma.Niciodata nu il voi intelege.
-Bella!Vino cu mine!i-am spus ingerului meu gesticuland spre scari.
Ea nu mai spuse nimic,doar ma urma.
-----------------------------------------------------------------------
imi cer scuze k e asa de scurt :-s:-s dar am in posesie 4 ficuri si trebuie sa scriu la fiecare...totusi,sper sa va placa:) enjoy and comment:*